Ce cred creștinii și musulmanii despre păcat?

0
867

Întrebare: 

Care sunt diferențele pe care creștinii și musulmanii le au în ceea ce privește păcatul și  mântuirea ?  

păcatul-crestinism-islam

Diferențele sunt mari și nu numai în definiție, dar și în legea care definește ce este și ce nu este păcatul. În acest articol voi aborda doar diferențele cu privire la păcat și în articolul următor cu privire la mântuire. 

Diferența cea mai accentuată în ce privește păcatul este doctrina păcatului originar. Dar înainte ca să explic care este diferența aceasta, vreau să vedem ce este păcatul în Islam și apoi în Creștinism.  

Păcatul în Islam 

În Coran, există 5 cuvinte arabe care se traduc ca și păcat. Acestea sunt: Dhanb , Ithm , Khati’ah , Jurm , Junah/Haraj. Comentatorii islamici spun că înțelesul acestor cuvinte îi ajută  să clasifice păcatele în diferite categorii. 

 Dhanb

Este un păcat pe care omul îl comite împotriva lui Dumnezeu. A spune minciuni cu privire la semnele Lui. Acesta este socotit unul dintre cele mai mari păcate în islam, de aceea unul din versetele din Coran, spune așa: 

Dacă vă feriţi de păcatele grele(dhanb)  care vă sunt oprite, Noi vom şterge relele voastre şi cu cinste vă vom lăsa să intraţi în Rai. (Sura 4:31)

Cu alte cuvinte, ar exista păcate grele și ușoare și dacă te ferești de păcatele grele, atunci păcatele mici îți sunt iertate. Dar ce să faci dacă ai comis deja păcate grele? Vom discuta despre aceasta mai mult, puțin mai târziu. Următorul cuvânt este… 

Ithm

Teologii islamiști cred că acest cuvânt descrie un păcat intenționat, ceea ce este diferit de primul cuvânt, dhanb,  care implică o acțiune atât intenționată, cât și neintenționată. 

Khati’ah

Mai mulți învățați în domeniul islamului sunt de părerea că acest cuvânt descrie un păcat moral. Unii cred că acest păcat nu este atât de grav ca și dhanb sau ithm. 

Jurm

Se crede că acest cuvânt este sinonim cu dhanb, deoarece descrie aceleași păcate precum a spune minciuni despre Dumnezeu sau a nu crede în semnele Lui. 

Junah/Haraj

Aceste 2 cuvinte sunt apropiate ca și înțeles cu Ithm și, o dată comise, ele au în sine o garanție a pedepsei. 

Păcatul în Creștinism 

În limba greacă koine în care a fost scris Noul Testament, cuvântul pentru păcat este “hamartia”. Traducerea acestui cuvânt înseamnă “a rata ținta”. Cu alte cuvinte, a încerca să trăiești după standardul lui Dumnezeu, care este legea sau Cuvântul lui, dar de fiecare dată ratezi ținta, dai pe alături.  

Frumusețea Bibliei este că nu noi oamenii trebuie să umblăm să găsim înțelesul cuvântului “păcat”, ci ea însăși ne explică și ne dă definiții clare a ceea ce numește Dumnezeu păcat. 

Păcat = fărădelege

“Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege” (1Ioan 3:4). 

Păcat = a ști să faci bine și nu faci: 

“17 Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat” (Iacov 4:17). 

Acest verset ne arată că păcatul nu este numai prin comitere, dar și prin omitere. Dacă tu poți să faci un bine, dar stai pasiv și nu-l faci, Dumnezeu spune că aceasta este un păcat. 

Păcat = a lucra fără încredințare

“…Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat” (Romani 14:23) 

Păcat = refuzul de a crede în Isus

Biblia spune așa: 

“Oricine crede în El(în Isus) , nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”(Ioan 3:18) 

Judecata de apoi anume cu acest păcat va începe. Interesant însă este că dacă nu crezi astăzi în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, atunci deja ai și fost judecat. Sentința acestui păcat a fost deja dată și tu dacă nu crezi, deja o porți asupra ta.  

Așa cum am spus la începutul articolului, vreau să privim și la problema păcatului originar. Între creștini și musulmani sunt multe diferențe în ceea ce privește păcatul, totuși cea mai mare diferență este cu privire la…

 Păcatul originar

Musulmanii neagă  faptul că omul se naște păcătos. Ei spun că orice om se naște cu Fitrah, adică cu natură musulmană. Cu alte cuvinte, doctrina Islamică spune că orice om, indiferent de religia sa, s-a născut musulman, cu fitrah. Această doctrină merge mai departe și spune că orice om se naște curat și fără păcat. 

Creștinii însă cred că Dumnezeu a creat pe om desăvârșit și curat, dar omul a ales de bună voie să asculte mai mult de Satana decât de Dumnezeu. Atunci în ziua aceea, în Genesa capitolul 3 când Adam și Eva au mâncat din fructul interzis, omenirea care era în coapsele lui Adam, a fost contaminată de păcat. De aceea spune Scriptura : 

“…printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Romani 5:12) 

Dacă nu ar fi fost păcat, nu ar fi existat nici moarte. Natura lui Adam, din una curată și desăvârșită a devenit una păcătoasă. ADN-urile lui Adam și Eva au fost corupte și nu era cu putință pentru copiii lor să se nască cu ADN-uri desăvârșite.  Astfel Scriptura spune că după căderea în păcat, lui Adam i s-a născut un fiu după asemănarea lui(a lui Adam), adică cu o fire păcătoasă ca și a tatălui(Genesa 5:3). 

Musulmanii atacă acest adevăr și spun că copilul se naște fără păcat și nu poate fiul să răspundă pentru păcatul tatălui său, aducând versetul din Biblie care spune: 

Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el( Ezechiel 18:20)

Și creștinii spun „Amin!” Nu putem să nu fim de acord cu acest verset. Însă aceasta nu neagă faptul că atât tatăl, cât și fiul s-au născut păcătoși. Fiul se naște păcătos, pentru că tatăl a fost păcătos, dar doctrina creștină nu spune că fiul va plăti sau va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru păcatul tatălui său. Nu, nicidecum. Doctrina păcatului originar înseamnă că mai întâi vine ce este firesc și apoi doar ce este duhovnicesc(1Corinteni 15:46). Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că omul, o dată născut, chipul lui Dumnezeu în om a fost deteriorat de păcat, acum omul este mai predispus spre păcat decât spre lucrurile sfinte. Și în primul rând el se naște fizic, păcătos și doar după aceea dacă crede în Isus, el se poate naște și spiritual. 

Priviți la copiii mici. Câți din părinții lor i-au dus la cursuri de învățat minciuni? Câți din părinți au făcut lecții de a-i învăța cum să fie neascultători, rebeli sau cu dorință de a se răzbuna? Totuși, copiii deja de la naștere sunt predispuși să facă toate acestea. De ce ? Pentru că așa cum a spus și proorocul David “Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. (Psalmul 51:5) 
Chiar dacă învățătura islamică neagă acest adevăr, totuși au multe lacune și chiar contraziceri în ceea ce spune Coranul sau Hadisele la acest subiect. Să privim la câteva din ele. Sura 90:4 zice așa: 

Noi (adică Dumnezeu) am creat omul în neajuns!(Sura 90:4explicațiile din paranteză îmi aparțin

Este o greșeală extrem de mare… Ce este mai greu de crezut că omul a păcătuit și rănile păcatului lui se transmit la toți urmașii lui sau că Dumnezeu care este Sfânt a creat un om cu neajuns? Dumnezeu nu creează cu neajunsuri, Dumnezeu a creat pe Adam și pe Eva desăvârșiți. Dar a fost alegerea lor să păcătuiască. 

Coranul nu afirmă doar că Dumnezeu a creat pe om cu neajuns, dar și că Dumnezeu rătăcește pe om și nu omul se rătăcește singur. 

De ce v-aţi dezbinat din princina făţarnicilor? Dumnezeu i-a dat înapoi pentru ceea ce au agonisit. Aţi vrea să-l călăuziţi pe cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte? Nu veţi afla nici o călăuză pentru cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte.(Sura 4:88)

Dacă Dumnezeu te rătăcește, atunci ce pretenții poate să mai aibă la om? Aceasta este o greșeală și o minciună la adresa lui Dumnezeu, care este Sfânt și Drept Judecător. Biblia zice: 

13 Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică:„Sînt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit. 15 Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1.13-15)

Ce este mai greu de crezut, dragul meu, că omul a ales să păcătuiască și păcatul s-a răspândit asupra urmașilor sau că Dumnezeu care este Sfânt, Drept și Neprihănit, intenționat îl face pe om să rătăcească? Păcatul este o boală, o boală a sufletului. Ca orice boală fizică, ea poate fi transmisă ușor de la părinte spre copil. Exact așa este și cu păcatul. 

Totuși, avem un lucru în comun și anume atât islamul, cât și creștinismul spun că omul este păcătos. Indiferent că unii spun că omul devine păcătos pe parcursul vieții sau că deja de la naștere suntem păcătoși, lucrul pe care îl avem în comun este că TOȚI suntem păcătoși… Chiar și Mohamed a spus odată aceasta. În una din hadise este scris așa: 

…Profetul a spus: “Orice om când se naşte, satana îl atinge cu două degete în ambele părţi ale corpului, cu excepţia lui Isus, fiul Mariei, pe care satana a dorit să-l atingă, dar n-a putut, căci el a atins placenta în loc.” (Sahih Al-Buhari 4,506/ sublinierile îmi parațin)

Dacă toți suntem păcătoși, afară de Isus Hristos, întrebarea este cum putem fi mântuiți? Există salvare? Există lumină de nădejde la sfârșit de tunel? În umătorul articol vom vedea ce răspuns ne dă islamul și creștinismul în această privință.