Cauzele Autoidentificării Homosexuale

Este important de menționat că nimeni nu este și nici nu a fost „homosexual” vreodată după cum activiștii „gay” folosesc acest termen. Ei descriu homosexualitatea și heterosexualitatea drept două stări diferite, independente și care se exclud una pe alta. Prin urmare o persoană este ori una, ori alta (ei ignoră bi-sexualitatea în acest context pentru că aceasta nu se potrivește cu modelul lor). În realitate, toate ființele umane (cu excepția hermafrodiților, persoane născute cu ambele organe genitale ca și rezultat al unei anormalități genetice) sunt persoane heterosexuale capabile să se dedea la una sau mai multe forme ale devierii sexuale, printre care și homosexualitatea. Un „homosexual” este o persoană heterosexuală care experimentează atracție de același sex și alege să îmbrățișeze această stare drept definitorie pentru viața lui sau a ei.

În experiența mea există trei motive din care oamenii „devin homosexuali”- abuzul sexual în copilărie, confuzia identității genului și rebeliunea împotriva autorității.

 Abuzul Sexual

Abuzul sexual în copilărie este probabil cauza cea mai comună pentru identificarea homosexuală. Copiii sunt traumatizați foarte profund de abuzul sexual și această traumă rezultă deseori în adoptarea stilului de viață homosexual în maturitate. Deși nu este științific, o trecere în revistă a autobiografiilor liderilor gay este suficientă să confirme această afirmație. Un mare număr din ei au raportat că au fost molestați sexual de un adult în copilărie sau devreme în adolescență, de la străbunelul mișcării gay din Germania, Karl Heinrich Ulrichs, pînă la tatăl mișcării gay din SUA, Harry Hay, și mulți alții dintre liderii gay din ultima jumătate de deceniu.

Totuşi, este semnificativ că în cazul celor mai mulţi care acceptă identitatea homosexuală mai târziu, aceste relaţii sexuale la vîrstă timpurie nu sunt caracterizate drept abuz sau molestare, ci sex „consensual”.

Dacă abuzul sexual este un factor comun în homosexualitatea la bărbaţi, corelarea dintre molestare în copilărie şi acceptarea lesbianismului la vîrstă matură este aproape universală, în opinia mea şi bazată pe părerile oamenilor care au acordat o îngrijire profesională femeilor care se identifică drept lesbiane. În cazurile lor, totuşi, molestările sunt comise mult mai des de bărbaţi decît de femei şi aproape că niciodată mai tîrziu nu sunt carecterizate drept sex consensual. Practic fiecare lesbiană pe care am cunoscut-o vreodată personal a fost molestată sexual de un bărbat în copilărie sau adolescenţă. De fapt, s-ar înţelege de ce aceste femei mai târziu devin lesbiene, ca şi o îndepărtare de compania bărbaţilor. Legenda greacă despre Insula Lesbos dă credibilitate acestei concluzii: Lesbos era un sanctuar feminin unde bărbaţii nu erau admişi. Astfel de comunităţi-sanctuare nu sunt neobişnuite chiar şi azi.

Bineînţeles, abuzul sexual în copilărie nu rezultă întotdeauna în autoidentificare homosexuală la maturitate. Există mulţi supravieţuitori maturi ai unor astfel de atacuri care nu adoptă niciodată un stil de viaţă homosexual. Totuşi, procentajul celor care acceptă este unul foarte mare. Comentatorul social Clayton Cramer citează cîteva studii într-un articol pe blog din 20 februarie, 2008 (www.claytoncramer.com) cu titlul de „Abuzul sexual şi homosexualitatea la adulţi”.

Există un număr surprinzător de articole în reviste la acest subiect. Doar sumarurile sunt destul de grăitoare.

Lynda S. Doll: ”Raportarea personală a abuzului sexual în copilărie şi adolescenţă printre homosexualii adulţi şi bărbaţii bisexuali”, Abuzul copiilor şi neglijarea: International Journal, v16 n6 p.855-64 Noiembrie-Decembrie 1992:

Acest studiu al 1001 homosexuali adulţi şi bărbaţi bisexuali a descoperit că 37% au raportat că au fost încurajaţi sau forţaţi să aibă o relaţie sexuală cu un partener mai mare sau mai puternic până a implini 19 ani. Vîrsta medie a primului contact sexual a fost 10 ani. 93% dintre participanţi care au raportat o relaţie sexuală la o vîrstă timpurie au fost clasificaţi drept abuzaţi sexual…

 Beitchman JH, Zucker KJ, Hood JE, daCosta GA, Akman D, Cassavia E., „O recenzie asupra efectelor de lungă durată cauzate de abuz sexual în copilărie”, Child Abuse Negl.1992; 16(1):101-18:

Femei adulte cu o istorie a abuzului sexual în copilărie arată o dovadă mai mare a unei tulburări sau disfuncţii sexuale, experienţe homosexuale în adolescenţă sau maturitate, depresie şi au mult mai mare risc de a deveni din nou victime decît femeile care nu au fost abuzate. De către aceişi autori : ”O recenzie asupra efectelor de scurtă durată cauzate de abuz sexual în copilărie”, Child Abuse Negl. 1991; 15 (4): 537-56.

 Aceasta este prima parte a raportului din cele două care evaluează critic studiile empirice asupra efectelor de lungă şi scurtă durată în urma abuzului sexual în copilărie. Cu excepţia comportamentului sexualizat, majoritatea efectelor cu caracter scurt menţionate în studii sunt simptomele care caracterizează în general portretul clinic la copii. Printre adolescenţi, sechelele raportate de obicei sunt nesatisfacerea sexuală, promiscuitatea, homosexualitatea şi un risc sporit de a fi din nou victime.

Confuzia identităţii de gen

A doua cauză cea mai comună a homosexualităţii pe care eu am observat-o este confuzia identităţii de gen. Cercetătorii şi terapeuţii NARTH au fost primii care au lansat studii ai acestui fenomen şi au publicat o serie de articole informative la acest subiect pe site-ul lor web. Sumarul meu mai popularizat al acestui fenomen este următorul:

Un copil nou-născut percepe identitatea sa separat de cea a mamei sale doar treptat, dar eventual înţelege că el sau ea şi mama sunt persoane diferite. Doar mai tîrziu, în jurul vîrstei de 18 luni, copilul descoperă că există doar două categorii de oameni: mămici şi tătici, femei şi bărbaţi. Apoi, el sau ea vine cu întrebarea: „Cine sunt eu?”. În mod normal copilul identifică corect şi repede propriul său gen şi începe să se modeleze după părintele de acelaşi sex cu el/ea. Dar unii copii trag concluzia greşită şi încep să se modeleze după părintele de sex opus. Se spune teoretic că aceasta este cauzată de nesiguranţa emoţională a părintelul de acelaşi sex cu copilul, ca în cazul unui băieţel al cărui tată este alcoolic care o bate pe mama, sau cînd mama este extrem de dominantă, iar tatăl foarte pasiv. Copilul atunci îşi spune în sinea lui: ”Eu nu pot fi ca el. Eu trebuie să fiu ca mama.” Apoi în loc să se modeleze conform genului masculin- a învăţa să meargă, să vorbească şi să se comporte ca tatăl- el copiază exemplul feminin al mamei.

Nu există nimic sexual în confuzia identităţii de gen la aşa vîrstă timpurie, dar ani mai tîrziu cînd băieţii şi fetele se apropie de vîrsta pubertăţii şi îşi schimbă modul în care ei interacţionează unul cu celălalt, acei cu astfel de tulburare privesc sexualitatea dintr-o perspectivă dezorientată. Identitatea de gen incorectă îl face pe băiat (de exemplu) să se apropie de sex ca şi cînd ar fi fost fată, orientîndu-se către bărbaţi ca şi obiecţi ai interesului său sexual. Astfel confuzia identităţii devine sexualizată, deşi la început nu a fost.

Rebeliunea împotriva autorităţii

A treia cauză a homosexualităţii şi cea mai rar întîlnită este rebeliunea împotriva „autorităţii”, sau ceea ce filosoful Herbert Marcuse a caracterizat odată drept „ordinea represivă a sexualităţii procreative”. În această ţară, rebeliunea adolescenţilor direcţionată de obicei împotriva părinţilor poate lua o formă a „ieşi din”, doar pentru că cauzează o mai mare reacţie (şi pentru că copilul poate de obicei conta pe suportul celor dinafară, de exemplu din partea personalului pro-gay din şcoală). De asemenea, aceasta este o afirmaţie de a atrage atenţia semenilor şi pentru unii copii asta le dă o poziţie rîvnită în societate drept cineva foarte cutezător/îndrăzneţ şi iconoclast. Totuşi, din moment ce afirmaţia a fost făcută, comportamentul, reputaţia şi suportul unui grup mic dar puternic, precum şi acceptarea îl încătuşează pe copil cu o identitate nouă.

Acesta este pur şi simplu un fapt că unii homosexuali admit că homosexualitatea, oricînd nu ar îmbrăţişa-o, este o alegere făcută de ei şi aceasta este logic şi adevărat şi pentru oricine se identifică drept „bisexual”. (traducere Rodica Filat)