De ce preoţii catolici se dedau la perversiuni sexuale? (4 motive)

Întrebare:

Am urmărit deunăzi vizita papei in Anglia, in care îşi exprima regretul pentru faptele de perversiune sexuala apărute la tot la mai mulți din preoții catolici, in special. Cum va explicați un așa comportament total deviant tocmai de la niște oameni ce se cred şcoliţi in ale Bibliei, care ar trebui sa constituie modele pentru credincioși, in vreme ce ei se dedau la pedofilie, zoofilie, homosexualism si alte urâciuni in fata lui Dumnezeu? Poate faptul ca la catolici preoții sunt necăsătoriţi sa determine acest aspect? Oricum, si in sinul preoților şi călugărilor ortodocși au fost cazuri chiar in Romania, iar la noi preoții normali, sa zic aşa, sunt căsătoriţi, afara de preoții călugări. Ce pedepse ar trebui sa li se aplice, afara bineînțeles de pedeapsa de la dumnezeu de care oricum nu scăpa? Va mulțumesc si doamne ajuta.

Găsesc important de la bun început să menţionez că această problemă afectează atât Biserica Catolică cât şi celelalte confesiuni creştine din lume într-o măsură mai mare sau mai mică. Cauzele sunt diferite, dar sunt câteva esenţiale care sunt menţionate în Epistola lui Iuda

1. S-au strecurat în poziţii bisericeşti

Există oameni care au depus eforturi şi au căutat să facă tot ce se putea şi profitând de nevegherea altor conducători creştini au reuşit să se strecoare în poziţii bisericeşti. De aceea, la începutul Epistolei care îi poartă numele, sfântul Iuda scrie:

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. (Iuda 1:3-4)

2. Se lasă târâţi de visările lor

Firea păcătoasă îl provoacă pe orice om la păcat. De aceea, înţeleptul Solomon a scris:

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

Lumea în care trăim este una senzuală şi care continuu provoacă minţile oamenilor la sexualitate şi perversiune. În librării, ziare, reviste, TV, internet, continuu se vorbeşte, se scrie şi se arată lucruri care provoacă minţile oamenilor la desfrâu şi perversiune. Slujitorii Bisericii trebuie să ştie să-şi păzească inimile şi m-am întrista când am citit nişte statistici din care am aflat că un mare procent de preoţi şi pastori au recunoscut într-un sondaj anonim că accesează pagini de internet cu conţinut pornografic. Toate acestea le otrăvesc minţile care odată ce au zămislit gânduri imorale le vor dezvolta până ajung la realizarea lor dacă nu se pocăiesc. Despre ei scrie Iuda când zice:

Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. (Iuda 1:8)

3. Nu au Duhul Sfânt

Îmi pare rău că spun acest lucru, dar există mulţi slujitori ai Bisericii care nu au fost născuţi din nou şi nu au Duhul lui Dumnezeu. Numai acest duh Sfânt poate da biruinţă asupra firii păcătoase şi poate împuternici pe orice creştin să trăiască o viaţă sfântă în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, cum scrie la Scriptură. De aceea, sfântul Iuda scrie despre cei care se dedau la perversiuni următoarele:

Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. (Iuda 1:19)

Sau poate unii şi au Duhul Sfânt, dar nu se lasă călăuziţi de acest Duh, ci încep să urmeze şi să împlinească poftele firii păcătoase.

4. Nu se păzesc de cămaşa mânjită de carne

La încheierea Epistolei lui Iuda scrie următorul îndemn:

… căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. (Iuda 1:23)

Prin această figură de stil, autorul vrea să ne spună că uneori, pastorii şi preoţii, dorind să-i ajute pe alţii să iasă din păcatele sexuale se pot trezi singuri atraşi în aceste păcate. De aceea, să ne fie milă şi să ajutăm pe cei căzuţi, dar să o facem cu multă precauţie ca să nu ne trezim şi noi prinşi în această cursă a imoralităţii şi perversiunii. În Epistola către Galateni, Apostolul Pavel scrie acelaşi principiu în felul următor:

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. (Galateni 6:1)

Deci, nu oricine poate ridica pe cel căzut în păcate, ci doar cel spiritual. Iar un om spiritual va veghea ca să nu fie ispitit şi prins în aceleaşi păcate şi perversiuni.

Este de apreciat fapta Papei care nu a ascuns lucrurile ci caută să le confrunte şi să înlăture această problemă din sânul Bisericii Catolice. Întrebarea, însă, rămâne…

Cum să se procedeze cu preoţii care se dedau la perversiuni sexuale?

Tot aşa cum se cade să se procedeze cu orice creştin. În Biserica din Corint a fost un caz când un creştin s-a dedat la o perversiune sexuală pentru că întreţinea relaţii sexuale cu soţia tatălui său care îi era mamă vitregă. Iată ce a spus Apostolul Pavel cu privire la acel caz:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:1-13)

Dumnezeu să binecuvânteze pe slujitorii Bisericii să se păstreze curaţi şi sfinţi şi să slujească cu credincioşie