Cât ne pasă de demnitatea noastră?

Ne-am tot obișnuit să îl avem ca și musafir pe demnitarul rus Dmitri Rogozin. Acesta și-a făcut din vizitele sale un obicei prost de a ne călca de fiecare dată în picioare. Și de ce să nu o facă dacă gazdele dau dovadă de atâta îngăduință la orice aberație spusă de demnitarul rus, fară măcar să fie oprit. De fapt ne-am deprins să vedem cum autoritățile noastre reacționează în loc să acționeze vis-a-vis de acest personaj ostil poporului moldovenesc.

Dacă ne uităm la biografia înaltului oficial rus, vedem că a luptat în primele rânduri împotriva statalității țării noastre în timpul conflictului militar de pe Nistru din anul 1992. Iar acum este primit ca înalt oaspete. Ba mai mult, acestuia i se permite de fiecare dată să ne ponegrească și să ne înjosească în cel mai urât mod și nu oarecum dar chiar în fața camerelor de luat vederi alături de înalți oficiali moldoveni. Faptul că acesta se poartă în asemenea hal, nu mai surprinde pe nimeni, pentru că este de înțeles poziția Moscovei față de încercarea Moldovei de a adera în marea familie europeană. Politica agresivă expasionistă de care dă dovadă Federația Rusă arată clar că Rusia va încerca să oprească integrarea europeana a Republicii Moldova, șantajind-o cu recunoașterea statalității transnistriei. Ceea ce mă doare este anume poziția celor care ne conduc față de astfel de oameni. Eu înțeleg că e bine să duci o politică echilibrată și așa cum spune Sfânta Scriptură, că ,,dacă este cu putință întrucât atârnă de noi, să trăim în pace cu toți oamenii,, (Romani 12:18). Și noi așa și dorim să ne făurim singuri viitorul trăind în pace cu toți oamenii.  Numai că este greu să scăpăm de atitudinea expansionsită a Federației Ruse,  și vorba unui ministru de al nostru, lupta pentru independență de abia începe. Dar în același timp  mă gândesc și la exemplu Poloniei și al țărilor Baltice, care prin anii 1990 erau supuse exact la același tratament din partea Moscovei. Dar au stat fermi pe poziția și dorința lor de a se intergra în Uniunea Europeană. La fel au fost amenințați că vor îngheța iarna și că vor avea probleme mari, însă oficialii ruși au uitat că demnitatea unui stat nu poate fi cumpărata, evident dacă ea este. Sper din toată inima ca și guvernul pro european de la Chișinău, să nu se lase intimidat de voci de genul lui Rogozin sau Narașkin și să meargă ferm înainte.

Mă surprinde oarecum lipsa de reacție a șefului statului. El care conform constituției ar trebui să fie garantul și porta voce a evenimentelor majore din societate, nu se aude și nu condamnă nici o acțiune de intimidare a statului nostru. Biblia spune că ,, un folos pentru țară în toate privințele este un împărat (n.a. președinte) prețuit de toată țara,, Aș fi dorit să văd în președintele nostru acel folos pe care îl așteptăm cu toți. Un președinte aidoma celui din Georgia care nu a îngenunchiat în fața moscalului dar cu demnitate a stat în picioare și a discutat de la egal cu vecinul său. Stau și mă gândesc chiar nu avem noi politiceni care să curme astfel de acțiuni batjocoritoare ca ale funcționarulu rus sus numit? Am așteptat ca imediat să fie oprit din discrusul său, dar nimeni din cei împuterniciți să o facă nu au avut îndrăzneală. Ba mai mult au aplecat capurile în jos și abia după ce acesta a plecat la Tiraspol au început a veni cu reacții la declarațiile acestuia. Oare cum se numesc astfel de acțiuni? Oare așa înțelegem noi demnitatea? Înțeleg pragmatismul politic de care dăm dovadă la început de sezonul rece, dar nici chiar așa nu merge. A cedat și Snegur când sub presiunea Moscovei l-a eliberat pe Smirnov, și această tradiție a cedărilor se pare că continuă până în prezent.

Mie îmi pasă de demnitatea țării mele și mă doare când la noi acasă suntem batjocoriți și amenințați. Să fii un stat mic nu înseamnă că acesta trebuie călcat în picioare. Poate acum vor înțelege și guvernanții noștri pe cine trebuie să primească și pe cine nu. Și să nu se teamă. Pentru că au făcut-o și alții,

Articole recomandate: