Care trebuie să fie rolul sentimentelor în închinarea creștină? 

Întrebare: 

M-am mutat cu traiul în altă țară. La locul nou de trai merg deja de ceva vreme într-o biserică unde este mai liberală decât cea din care venim noi. Observ tot mai mult un lucru foarte evident în care creștinii sunt foarte, foarte accentuați pe emoții în timpul serviciului divin, însă după, când merg acasă, viața lor nu se schimbă. Care ar trebui să fie rolul sentimentelor în închinarea creștină?

Faptul că cineva se închină lui Dumnezeu diferit de felul cum v-ați obișnuit dvs., aceasta nu neapărat înseamnă că închinarea acelei biserici este greșită. Închinarea pe care trebuie să o avem înaintea lui Dumenzeu nu trebuie să o definească biserica, ci Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu are autoritate ca să ne învețe cum să ne închinăm lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus așa:

„Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4:24)

Închinarea noastră trebuie să fie în duh și în adevăr. Ce este adevărul? Tot Domnul Isus ne-a spus:

„Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17)

Deci, o închinare plăcută lui Dumnezeu se va baza în primul pe Cuvântul Lui, care este adevărul. Atât de mult observ cum creștinii singuri își creează probleme și singuri își creează suferințe care nu ar trebui să le aibă. Oamenii au început să vină la biserică nu pentru a se închina în duh și în adevăr, ci pentru a primi un următor val de emoții pozitive. Unii zic că vin la biserică ca să se încarce cu emoții pozitive, dar nu aceasta este adevărata închinare! Vă recomand cu toată insistența să faceți rost de cursul de studiu biblic inductiv Trăiește o viață de adevărată închinare, în care veți studia 6 lecții despre închinarea plăcută lui Dumnezeu. Este un studiu foarte profund și foarte necesar pentru fiecare creștin care cu adevărat dorește să se închine corect înaintea lui Dumnezeu.
Vreau să fiu înțeles corect. Închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu nu poate fi lipsită de emoții și sentimente. Este normal să le avem și așa ne-a creat Dumnezeu pe fiecare din noi cu simțăminte, emoții etc. Problema este când aceste emoții încep să-mi dicteze cum trebuie să fie închinarea mea. Când ceea ce simt eu este mai important decât ceea ce este scris în Biblie, atunci închinarea nu este plăcută lui Dumnezeu. Apoi, viața noastră trebuie să fie o continuă închinare, 24/7, nu numai la biserică, ci oriunde. Pavel zice că închinarea adevărată este:

„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)

Toată Scriptura ne învață că închinarea înaintea lui Dumenzeu nu este doar cântare, nu este doar o ridicare de mâini în sus și să închizi ochii, închinarea adevărată, plăcută Lui este o viață dedicată, o jertfire a trupului propriu pentru El. O jertfă nu moartă, ci una vie, care acționează, care se jertfește continuu ca să fie plăcută nu nouă, ci “plăcută lui Dumnezeu”. Când vin la închinare și caut doar eu să mă simt bine, aceasta nu este închinarea plăcută lui Dumnezeu. Închinarea nu este despre noi, ci despre Cel ce este totul în toți!
Dumnezeu să ne ajute…

„că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăsneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.”(Filipeni 1:20)

Așa să ne ajute El!