Când are loc naşterea din nou?

Am auzit despre învăţătura unei erezii conform căreia naşterea din nou a creştinului nu ar avea loc pe acest pământ. Ei spun că aici noi doar suntem concepuţi, dar în Împărăţia cerurilor doar vom fi născuţi din nou. Să vedem ce spune Scriptura în acest sens.

Naşterea din nou este condiţie pentru accesul în Împărăţia cerurilor

Iată un caz din Biblie care ne relevă acest adevăr:

Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:1-5)

Dacă naşterea din nou este condiţie pentru întrare în Împărăţia cerurilor, aceasta trebuie să aibă loc înainte, adică acum, când ne aflăm încă în această viaţă, pe acest pământ. Şi, atenţie, Biblia nu spune că conceperea noastră duhovnicească este condiţie pentru întrarea în Împărăţia cerurilor, ci naşterea noastră din nou.

Timpul verbului

Un alt argument important şi tare este că de cele mai multe ori, când se referă la naşterea din nou, verbul este la timpul trecut. Să vă prezint mai jos versetele din Epistola I a lui Ioan unde se vorbeşte cu referinţă la naşterea din nou:

Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:9)

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. (1 Ioan 4:7)

Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:1-4)

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. (1 Ioan 5:18-19)

În toate pasajele biblice citate verbul este folosit la timpul trecut.

Timpul verbului în limba greacă

După o discuţie cu adepţii acestei învăţături eretice şi după ce n-au avut cu ce răspunde la argumentele prezentate mai sus, am primit un mesaj prin care au încercat să-mi atragă atenţia la forma greacă a verbelor traduse cu românescul „născut” în pasajele menţionate mai sus. M-am mirat că au făcut referinţă la limba greacă având în vedere că în discuţia noastră anterioară nu puteau să găsească în Biblie textele la care se făcea referinţă. Dar, dacă a ajuns vorba, să vedem care este forma verbului în limba greacă.

Aproape în toate versetele menţionate din 1 Ioan în textul grecesc al Noului Testament este folosit cuvântul gege,nnhtai. Forma gramaticală a verbului este indicativ, perfect, pasiv, singular la persoana III indicând la o acţiune încheiată, terminată în trecut. Deci, naşterea din nou a avut loc în trecutul creştinilor la care se face referinţă.

Cercetaţi Scripturile şi păziţi-vă de orice fel de învăţătură care este străină şi potrivnică Cuvântului lui Dumnezeu. Căutaţi să vă naşteţi din nou dacă nu aţi făcut aceasta până acum.