Astăzi am citit o poezie scurtă, dar foarte frumoasă de Grigore Vieru. Se numește ”Cuvântul Mama” și vreau să pun mai jos tot textul poeziei.
Pruncii îl zuruie.
Batrânii îl visează.
Bolnavii îl șoptesc.
Muții îl gândesc.
Fricoșii îl strigă.
Orfanii îl lacrimă.
Răniții îl cheamă.
Iar ceilalți îl uită.
O, Mama! O, Mama!
Când ai fost, dragă cititorule, să-ți vizitezi mama, dacă ea mai este încă în viață?