Întrebare:
Cum un om poate blestema pe cineva și acest blestem să țină mii de ani ? Genesa 9:25,26. Canaaniții suferă și acum de pe urma acelui blestem, iar în alte versete Biblice găsim că Dumnezeu se răzbună doar până la al patrulea neam.
Blestemul la care vă referiţi este unul prin care Noe l-a blestemat pe fiul său Canaan. Iată toată această istorie:
Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr. Şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!” El a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, şi Canaan să fie robul lui! Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, şi Canaan să fie robul lor!” (Geneza 9:20-27)
Un blestem poate ţine atât de mult pentru că Dumnezeu veghează asupra oamenilor neprihăniţi, dar şi asupra celor nelegiuiţi. Un om neprihănit a fost şi Avraam şi Dumnezeu odată i-a promis astfel:
Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. (Geneza 12:1-3)
Vezi, acelaşi om a fost o binecuvântare pentru mulţi, dar şi un motiv de blestem pentru alţii, care l-au blestemat pe el. Cel care a adus blestemul şi binecuvântarea asupra oamenilor a fost Dumnezeu şi aceasta în dependenţă de felul cum aveau să se poarte cu Avraam.
Cât priveşte răzbunarea lui Dumnezeu până în generaţia a patra, se referă la o poruncă specifică din Decalog care spune astfel:
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4-6)
Pe mine mă uimeşte cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu în comparaţie cu pedeapsa. Bunătatea este până în al miilea neam, iar pedeapsa până la a patra generaţie.
Şi chiar dacă este un blestem peste urmaşii lui Canaan ( şi ei sunt foarte mulţi şi multe popoare) din pricina tatălui lor, totuşi, Biblia spune:
Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele apostolilor 17:30-31)
Şi Canaaniţii sunt cuprinşi în această promisiune a lui Dumnezeu:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:16-18)
Vezi? Scrie “ORICINE”. Deci, şi Canaaniţii.. Toţi! Toţi care cred în Domnul Isus nu vor pieri, ci vor avea viaţă veşnică şi vor fi mântuiţi. Dumnezeu să-i ajute pe toţi oamenii din toate popoarele să creadă în Domnul Isus Hristos ca să capete iertarea păcatelor, eliberarea de sub orice fel de blestem şi să moştenească darul vieţii veşnice.