Biserica primară era plăcută întregului norod

 Un sondaj  făcut recent ne-a relatat că populația țării are cea mai mare încredere în instituția bisericii, iar în deputații din parlament nu mai are încredere aproape nimeni. Această tendință nu este una nouă, având în vedere că populația țării foarte rar va acorda credit instituțiilor statului.

  Dar așa suntem noi, după ce alegem obișnuim să blamăm ceea ce tot de noi a fost ales. Acum, însă, să ne întoarcem la instituția Bisericii. Este bine că Biserica este încă în topul încrederii populației țării noastre, dar mă tem că acest lucru se datorează în mare parte tradiției, dar nu și a unei relații personale cu Dumnezeu. Pentru că se transmite, pe undeva eronat, că biserica este o clădire și cu trecerea timpului se tot uită că Biserica nu este acea clădire, ci este trupul lui Hristos prin care Dumnezeu Îşi duce la înfăptuire lucarea Sa (Efeseni 4:10). În în anul 33, la Rusalii are loc înfiinţarea Bisericii prin pogorârea  Duhului Sfânt asupra ucenicilor care au crezut în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.  Biserica acelor ani cu adevărat se bucura de mare încredere înainea oamenilor,  pentru că ea îndeplinea marea chemare pe care a lăsat-o  Dumnezeu și anume de a duce vestea bună la toți oamenii. Biserica primară făcea o lucrarea misionară fără precedent pentru zilele noastre. Mii de oameni acceptau învățătura curată a Evagheliei. Mai mult decât atât, creștinii de atunci aveau o disciplină duhovnicească. Pentru ei era o plăcere să citească și să trăiască potrivit Bibliei, să se roage și să participe la serviciile divine regulat. Noi știm ce avem acum, din nefericire, este la modă doar ocazional să frecventăm instituția Bisericii și atunci când ne ajunge cuțitul la os. Prea puțini, infim de puțini doresc cu adevărat să trăiască așa cum o cere Scriptura.

  Mă mai gândesc la creștinii bisericii primare, care obișnuiau să împărtășească din nevoile lor cu cei ce nu aveau. ,,Unii își vindeau ogoarele și averile și banii îi împărțeau între toți după nevoile  fiecăruia,,. Au mers până acolo că vedeau nevoile altora mai presus decât ale lor. Aceasta înseamnă creștinism și o astfel de biserică va avea mare încredere în rândul populației țării. Și noi suntem o țară plină de nevoie și lipsuri, iar biserica trebuie să fie prima în fapte bune, acolo unde este o nevoie după puterile bisericii, ea are menirea de a fi sare și lumină în această nevoie. Iar dacă biserica prin slujitorii ei va tăcea și va arăta indiferență și pasivitate, va fi lovită crunt curând.

Să mă întorc la biserica primară despre care se spune că creștinii ei dădeau dovadă de curăție în inimă. Stau și mă gândesc dacă creștinii bisericii în care au încredere moldovenii dau dovadă de curăție în inimă? Mă tem că nu. Iar ca argument  ne vorbesc toate topurile în care suntem, din păcate, fruntași la consumul de alcool pe cap de locuitor, la fumat, printre lideri la avort. Și toate aceste lucruri le facem crezând că cineva va mijloci pentru noi și vom fi iertați, fără a avea o viață plină de curăție în inimă. Și atenție, știm că din inimă izvorăsc toate gândurile omului care dau naștere apoi la acțiuni.

Și, nu în ultimul rând, Biblia spune că biserica primară era plăcută întregului norod. Prin urmare, toți vorbeau de bine biserica sau oamenii care alcătuiau biserica. Când o biserică are încredere în oameni, aceștia vor veni în ea cu mare plăcere și vor dori să urmeze și să trăiască potrivit cu învățăturile date aici. Pentru că Biserica a învățat mereu să ne iubim aproapele nostru ca pe noi înșine, să dăm cinste autorităților și să fim primii în fapte bune.

Prin urmare, Biserica are menirea, acum în acest secol, să propăvăduiască acel creștinism original  conceput și desăvârșit în toate aspectele sale de Domnul Isus și care a fost dat  spre folosință credincioșilor.

Și Dumnezeu să ajute bisericile din țara noastră să nu fie unelte politice așa cum s-a întâmplat din secolul II încoace, ci să propăvăduiască credința în Domnul Isus personal și de bună voie.