Atitudinea Bisericii primare față de Cuvântul lui Dumnezeu

Cartea Faptele Apostolilor este cartea în care ni se relatează istoria Bisericii Primare. Nu întâmplător Dumnezeu a îngăduit ca una din cele 66 de cărţi ale Bibliei să fie anume cartea Faptelor Apostolilor. De multe ori ne uităm la felul cum creştea Biserica Primară, la râvna lor, la faptele lor şi în inima noastră parcă apare o invidie sfîntă, totodată o întrebare: Oare de ce în zilele noastre nu se întîmplă toate aceste lucruri? Oare de ce astăzi sunt tot mai puţini şi mai puţini oameni dedicaţi lui Dumnezeu? Care a fost secretul Bisericii Primare? De ce creştinii din acel timp, au trăit o viaţă de creştin atît de vie si atît de reală? Secretul era în atitutdinea lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica primară, ca nici una alta, a avut o atitudine foarte frumoasă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinii din Biserică erau caracterizaţi printr-o foame foarte mare după cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, şi bineînţeles, aşa cum o vom vedea mai târziu, aceasta a adus și la o creştere a numărului credincioşilor. Nu numai în număr, ci şi în calitate.

Haideţi să vedem dar “Care era atitudinea Bisericii Primare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu?”

Stăruiau în învățătura Cuvântului

La capitolul 2:41-42 autorul cărţii ne spune:

41 Cei ce au primit propovăduirea lui(adică Petru, care le-a provăduit Evanghelia Domnului Isus), au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.42Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.

Dacă cineva îl accepta pe Domnul Isus în inima sa, deodată acesta era direcţionat la studierea Scripturii. Versetul 41 ne spune că în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat 3000 de suflete și v.42 care este o continuare, începe cu cuvintele “ei”. Adică, cei ce sau adăugat la numărul ucenicilor, împreună cu ucenicii stăruiau în învăţătura apostolilor sau, cu alte cuvinte, învăţătura Cuvîntului lui Dumnezeu.

Un an de zile în fiece zi învăţau Cuvântul

25 Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;26 şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Fapte 11:25-26)

Timp de un an de zile, creştinii în mare număr se adunau şi cercetau Sfintele Scripturi. S-ar părea că după un an de zile ei s-ar fi mulţumit cu ceea ce au învăţat şi cu asta ar fi încheiat studierea lor. După un de zile a plecat Pavel, a plecat Barnaba și aici s-a terminat cu învăţătura. Oare chiar aşa să fi fost? Nu. Acolo se formau ucenici. Spune ca pentru prima dată “Ucenicii” au primit numele de Creştini în Antiohia. Deci, Pavel și Barnaba nu erau interesaţi numai în predarea Cuvîntului lui Dumnezeu, ci şi în formarea de ucenici. Ucenic este acela care face exact acelaşi lucru ca și învăţătorul său. Unul care te urmează în ceea ce faci. După ce Pavel și Barnaba au plecat, în Antiohia se formaseră deja ucenici care au continuat predarea Cuvântului lui Dumnezeu în Biserică.

Un ucenic adevărat primeşte Cuvântul şi îl transmite și altora. Pentru un an de zile, ei au invăţat și au proclamat Cuvântul. Deci, au studiat și căutau să-L spună şi altora. Ca rezultat, un mare număr de oameni credeau în Domnul Isus Hristos. Ce faci tu, drag prieten, cu Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl auzi şi îl studiezi? Câţi oameni din jurul tău au nevoie să-L audă şi să-L studieze?

Sfânta Scriptură era cercetată

11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. (Fapte 17:11)

Interesantă atitudinea Iudeilor (din localitatea Berea) care au primit cu toată rîvna Cuvântul. Ei cercetau Scripturile în fiecare zi să vadă dacă ce li se spunea era aşa, şi aceasta ne arată că toată învăţătura nu se reducea doar la o predică sau doar teorie, ci cercetarea se făcea în baza Scripturii. Scriptura decidea dacă învăţătura primită este adevărată sau nu.

Apoi, cu privire la credincioşii din Antiohia s-a specificat perioada de timp, un an intreg au stăruit în invăţătura Cuvântului. Însă aici nu specifică nici o perioadă. Spune că în fiecare zi, ceea ce îți arată un mod de viaţă. Zilnic îşi găseau placerea în cercetarea Sfintelor Scripturi.

În ce îţi găseşti tu plăcerea, drag cititor?

Erau planificate zile concrete

când creştinii împreună cu necreştinii veneau să audă şi să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu.

23 I-au hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.24 Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. (Fapte 28:23-24)

Foarte interesant, în toata cartea Faptelor Apostolilor, nu vedem măcar o singură dată ca creştinii sa fi planificat anumite Evanghelizări, întâlniri de cor, etc. Dar în ce priveşte învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu, vedem că se planificau anumite zile, perioade de timp concrete. Evanghelizările se întîmplau, dar acestea nu erau planificate. Ele se întâmplau folosind de multe ori momentul. Apostolul Petru si Ioan, mergînd la Templu si vindecând ologul de la poartă, aceasta a stîrnit curiozitatea multora. Au folosit acestă ocazie dată de Dumnezeu, au proclamat Evanghelia, şi ca rezultat 5 mii de oameni sau pocăit. Sărbătoarea Cincizecimii. Dumnezeu a făcut ca la această sărbătoare Evanghelia să răsune cu putere. Deci, era o iscusinţă a folosirii oricărei oportunităţi pe care Dumnezeu le-o oferea. Nu este aceasta interesant? Nu găsim o singură dată scris că Biserica s-ar fi adunat şi ar fi petrecut zile de dimineaţă până seara, făcînd jocuri de distracţie care să-I mai facă pe membri Bisericii să uite de toate problemele prin care treceau. Dimpotrivă, îi găsim adunaţi în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, cercetându-L, examinându-L cu râvnă, de dimineaţă pînă seara. Se adunau pentru învăţătură, legătura frăţească, frîngerea pîinii şi rugăciune. (Fapte 2:42) Acestea erau 4 lucruri pe care Biserica primară a pus un mare accent și, ca urmare, a adus un foarte mare rezultat atît în Biserică, cît şi în societate si chiar în toata lumea. Aşa Cuvântul lui Dumnezeu, prin ucenici, a ajuns până la noi.

Dragul meu cititor, care este atitudinea ta faţă de Cuvântul lui Dumnezeu? Stăruieşti tu în învăţarea şi cercetarea Lui? Cit de des? Domnul Isus Hristos odată a spus urmatoarele cuvinte:Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31) În ce rămîi tu drag cititor? În ce-ţi găseşti tu plăcerea zilnic mai mult decît în Cuvîntul lui Dumnezeu?

Atitudinea noastră faţă de Cuvântul lui Dumnezeu ne arată, de fapt, ai cui ucenici suntem.

Articole recomandate: