Istoria Bisericii Creştine ”Vocea Adevărului” din oraşul Chişinău

Dacă doriţi să aflaţi o istorie a unei comunităţi de creştini care şi-au pus toată încrederea în Dumnezeu, vă propun să citiţi interviul cu pastorul responsabil al bisericii „Vocea Adevărului”, Vitalie Pochidco.

R.B. Domnule Vitalie, povestiţi-ne vă rog istoria bisericii „Vocea Adevărului”

V.P. Vreau de la început să vă mulţumesc că ne-aţi oferit posibilitatea de a povesti cititorilor portalului  Moldova Creștină despre biserica noastră. În anul 2000 un grup de iniţiativă, printre care şi eu, am văzut necesitatea de a începe o nouă biserică. Cu toţii făceam parte din biserica „Lumina Lumii” care îl avea ca şi pastor pe Fiodor Mocanu. El ne-a învăţat cum să facem evanghelizări eficiente şi că plantarea de noi biserici este şi trebuie să devină o prioritate. Odată ce în fosta biserică din care făceam parte devenise neîncăpătoare şi a trebuit să facem serviciul divin în două schimburi, a apărut nevoia de a mai planta o biserică.  Dumnezeu ne-a pus pe inimă  această lucrare, pe care apoi am realizat-o şi în fapte. Lucrul care ne-a bucurat cel mai mult a fost că totul a decurs frumos, fără să ne certăm, cu bucurie şi cu multă pace în inimă. Îmi mai aduc aminte cum Fiodor Mocanu a spus că cine doreşte să meargă şi să ajute la plantarea noii biserici să iasă în faţă  pentru a ne ruga pentru ei. Au ieşit foarte mulţi doritori şi acest lucru m-a bucurat nespus de mult. În acea perioadă eu aveam 23 de ani, şi simţeam o frică pentru că responsabilitatea era mult mai mare. Tot în această perioadă am fost ordinat ca şi păstor şi am început drumul nostru în plantarea noii biserici. Ştiam sigur că sunt 15 oameni care mă vor ajuta, printre ei i-aş menţiona pe Valeriu Belous, Victor Ianac şi încă doi diaconi care au venit cu noi. Vă daţi seama, eram foarte tineri, eu de exemplu aveam 23 de ani iar Valeriu Belous 26 şi viziunea noastră a fost susţinută, spre marea mea uimire, de circa 60 de persoane de diferite vârste. Primele servicii divine le-am făcut la şcoala 63 din sectorul Râşcani ai capitalei. După mai multe căutări am decis să rămânem aici, fiind încurajaţi şi de deschiderea pe care am avut-o la directorul acestei instituţii. În cadrul bisericii avem cinci păstori, Belous Valeriu, Pochidco Eugen, Grini Maxim, Pocitarenco Constantin şi eu. Deasemenea  apreciez foarte mult munca celor 4 diaconi. Consider că suntem o biserică încă mică, deşi avem 170 de membri care vin să se închine Domnului.

R.B.Cum se implică biserica ”Vocea Adevărului” în societate?

V.P. Ca şi biserică ne-am propus să punem un accent mare pe misiune. Unul din motto-urile noastre este scris în Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor 1:8. Noi credem că suntem chemaţi să facem misiune în oraş, în ţară şi peste hotarele ei. Avem misionari în mai multe localităţi, aici i-aş menţiona pe Andrei Luca care face misiune în oraşul Ocniţa, Victor Ianak (Camenca),  Vladimir Dicol (Tadjikistan), Valentin Verbiţki(Rusia) . Avem misionari în Kirghizia şi Uzbekistan, pentru care ne rugăm şi îi ajutăm şi financiar, şi încurajăm biserica să ajute şi pe această cale cei care îşi pun viaţa în primejdie doar pentru a duce mesajul Evangheliei la toţi oamenii.

Un alt aspect al implicării noastre în misiune este că facem în mod regulat astfel de misiune de scurtă durată. De exemplu vara care a trecut mai multe grupe de tineri de la noi au plecat în Rusia, în regiunea Transnistria pentru a spune Evanghelia. Responsabil de acest departament este Igor Mardvinov. Biserica noastră este structurată în câteva departamente: Departamentul Laudă şi Închinare condus de Constantin Pocitarenko, Departamentul Misiune şi Evanghelizare condus de Valeriu Belous, Departamentul Familii, condus de Maxim Grini şi Departementul Tineret condus de Pochidko Eugen.

Încă un aspect al implicării noastre în societate este misunea prin sport. Obişnuim să închiriem o sală sportivă unde facem antrenamente la nivel înalt la volei. Aici invităm tineri care nu-l cunosc pe Hristos, şi facem şi studiu cu ei. Responsabil îl avem pe Alexandru Pulev. În fiecare an participăm la turnee republicane la volei şi toţi oamenii cunosc că suntem creştini, astfel încercăm să avem un impact prin acest gen de sport.  Facem misiune şi prin tenis de masă, chiar în cadrul bisericii, unde la fel invităm tinerii din regiunea Poştei Veche a capitalei, iar majoritatea acestor tineri rămân în biserică. Un alt gen de sport căruia îi atragem atenţie este Taekwon-Do, iar antrenor este Dumitru Todosoi.

Suntem foarte interesaţi ca tânăra generaţie să cunoască Sfintele Scripturi, şi pentru aceasta organizăm regulat tabere de zi unde vin în jur de 100 de copii.

Punem un mare accent şi pe lucrarea cu femeile din biserică, de aceea o dată pe an femeile din biserică pleacă într-o tabără  pentru câteva zile, fără soţi sau copii, unde se studiază teme interesante care contribuie la zidirea de relaţii frumoase. Am început a invita şi femei din afara bisericii la aceste ieşiri în afara oraşului. Responsabilă de  această lucrare este Cristina Pochidco.  Acelaşi lucru îl facem şi cu bărbaţii din biserică. De asemenea organizăm şi conferinţe speciale atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

Nu pot să nu menţionez şi despre lucrare pe care recent am început-o prin spitale şi anume în cel Oncologic unde tinerii de la noi pleacă şi spun bolnavilor despre vindecare pe care pot să o aibă prin Isus.  Ne implicăm şi în predarea prin şcoli a diferitor teme care ar ajuta la ridicarea moralităţii în rândul tinerilor.

Iată şi aici la Poşta Veche este doar un singur parc, pe care biserica noastră l-a amenajat în totalitate. Când am venit aici era o stare jalnică, dar dorind să avem un impact în această regiune am amenajat acest parc. Acum oamenii ştiu mai multe despre noi şi ne mulţumesc pentru ceea ce facem.

R.B.Aţi vorbit despre lucruri frumoase în care este implicată biserica. Dar totuşi ce nevoi are această biserică?

V.B.  Cea mai mare nevoie consider eu că este finisarea construcţiei. Aici se cheltuiesc mulţi bani pe care evident dorim să îi investim mai mult în misiune. Apoi o altă nevoie este ca tinerii şi membrii bisericii să aibă ochii deschişi la oportunităţile pe care ni le oferă din abundenţă Dumnezeu, şi să aibă viziune pentru ţara noastră. Nu dorim să ne cuprindă liniştea comodităţii, ci dorim ca mereu să fim în mişcare şi chiar să avem două servicii pe duminică, şi de ce nu, să plantăm încă o biserică.