Biserica învinuită de discriminare în organizarea internă și convingeri religioase

Biserica Anglicană a fost presată continuu multă perioadă pentru că nu permite homosexualilor să devină episcopi. Biserica a cedat și a renunțat la interdicția numirii clericilor homosexuali, căsătoriți prin parteneriate civile, în calitate de episcopi, doar dacă își păstrează celibatul, informează BBC. Mai sunt credincioși care stau tare pentru Adevărul Sfintelor Scripturi și spun că vor lupta împotriva acestei decizii.

Această acceptare este susținută de episcopul Graham James, care a declarat în numele Casei Episcopilor că ar fi “nedrept” să excludă pe orice care “caută să trăiască în conformitate cu învățătura Bisericii, care respectă etica sexualității, sau alte zone ale vieții personale”.

Oare este posibil să trăiești în conformitate cu învățătura Bibliei și să nu respecți regulile biblice (nu etica) cu privire la sexualitate? O trăire conformă învățăturii Sfintelor Scripturi se manifestă în toate aspectele, nu doar în acele aspecte care-ți convin. Biblia spune clar că homosexualii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9)

”…Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.(…) Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:26-28)

Biserica ortodoxă a fost învinuită recent de discriminare a femeilor că ”preoții apără cu dinții tradițiile și refuză fetele să practice ritualurile creștine, care au fost transmise, de obicei, bărbaților”. Învinuirea a parvenit în legătură cu concursul de scoatere a crucii din apă din 6 ianuarie, când peste o mie de români se aruncă în apele reci ca să recupereze Crucea Sfântă a Bobotezei.

Potrivit teologilor, obiceiurile sfinte ale Bobotezei sunt respectate de oameni tocmai pentru că au sute şi chiar mii de ani. Orice modificare a unui astfel de tipar poate duce la dispariția tradiției.

Nu vom analiza aici importanța evenimentului și argumentele Bisericii Ortodoxe referitoare la regulile pentru acest concurs. Întrebarea este de ce cei din afara Bisericii își permit să-i schimbe doctrina, regulile și convingerile religioase pe care se bazează? Statul protejează libertatea de convingere prin Constituție și Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie. Atunci când este impusă modificarea unei convingeri religioase, aceasta nu mai este respectată, așa cum fiecare are dreptul de a avea sau nu anumite convingeri religioase.

Legea cu privire la egalitatea de șanse prevede această excepție importantă, astfel, prevederile legii date ”nu se extind şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase”. Această excepție este una foarte importantă și prevăzută în directivele europene în domeniul nediscriminării. Absența unei clauze de scutire pentru domeniul religios ar pune în mare pericol libertatea de exprimare și de convingere și poate conduce la încălcarea drepturilor fundamentale consacrate de Constituție. Astfel de încălcări grave se comit deja în mai multe țări care se declară a fi democratice. Organizații creștine de tineret sunt obligate să primească în cercul lor homosexuali, să-i aleagă în funcții de conducere, ceea ce contravine total libertății de convingere, astfel ele sunt nevoite să se închidă sau să activeze în ascuns pentru un cerc deschis de oameni. Vom permite și în țara noastră să ajungem la așa un nivel de ”democrație”?

Alianța Familiilor din România subliniază cu ocazia publicării unui raport privind libertatea religioasă în lume importanța acestei libertăți. AFR argumentează că este ”greu de imaginat o libertate mai fundamentală ca cea religioasă. E și cea mai veche și reflectă una din cele mai vechi practici umane – închinarea la Dumnezeu. De-a lungul mileniilor a fost încălcată, negată, și abuzată. De aceea, în epoca modernă i s-a alocat un loc primordial între drepturile fundamentale ale omului, fiind recunoscută ca un drept fundamental. Un drept esențial care, împreuna cu libertatea cuvântului, de asociere, de conștiință și de exprimare, constituie eșafodul pe care democrația modernă a fost clădită. Un pilon al acestui eșafod fără de care democrația piere. Un drept universal care a fost inserat în toate tratatele, declarațiile și instrumentele internaționale care au de a face cu drepturile omului. Declarația Universală a Drepturilor Omului îi alocă un loc central: “Articolul 18: Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățături, practici religioase, cult și îndeplinirea ritualurilor.” În realitate, însă, libertatea religioasă încă este abuzată în majoritatea țărilor, ori nu există de fel în unele din ele, cum e Coreea de Nord.”