Lucruri prețioase, învățate din biografia prorocului Ieremia

Am început acest an, tradițional, cu studierea aprofundată a Bibliei. Timp de 2 săptămâni am participat la sesiunea de pregătire a profesorilor din cadrul Institutului de Studiu Biblic Precept. Acolo am studiat partea a doua a cărții Ieremia, capitolele 25-52. Anul trecut am studiat primele 24 de capitole.

Tot acest curs a fost o provocare sănătoasă a minții, întrucât ai de a face nu cu o simplă carte și nu cu o simplă citire. Este vorba despre un conținut profetic, ca și gen literar, care conține sute de figuri de stil, de toată gama. Ultimele capitole au fost scrise sub formă de versuri. Întreaga operă e o prezentare a evenimentelor din viața poporului Israel, în special a seminției lui Iuda, care a fost luată în robie, în Babilon, pe motivul călcării legământului cu Dumnezeu.

Toate aceste evenimente sunt descrise prin prisma biografiei lui Ieremia, un evreu chemat de Dumnezeu în slujbă de proroc, la vârsta de 17 ani. O chemare ambițioasă, dar dificilă în același timp, întrucât acest tânăr urma să comunice atât poporului evreu cât și neamurilor din jurul lui Israel despre pedepsele lui Dumnezeu, care aveau să vine peste ele. Ieremia a activat circa 40 de ani, începând de la împăratul Iosia (anul 627 până la Hristos) și până la căderea Ierusalimului (a. 587). Din cauza mesajului dur pe care îl transmitea, Ieremia și-a petrecut o bună parte a vieții în închisoare.

Necătând la strâmtorări, acest om s-a remarcat ca fiind un om al lui Dumnezeu încercat și ca un lider de calitate.

Ceea ce m-a marcat a fost faptul că el nu a cedat niciodată la mesajul său, nu și-a schimbat tonalitatea și nu a diminuat din conținut atunci când a fost în situații grele. Îmi amintesc de episodul cu împăratul Zedechia. Într-o zi, acesta îl chemase în taină pe Ieremia să-l întrebe ce îl așteaptă în viitor, atunci când Ierusalimul era sub asediul lui Nebucadnețar. „Vei muri”, i-a răspuns Ieremia, fără ezitare. Ieremia n-a ținut la viața și confortul său, atunci când era în fața persecuțiilor.

Un alt lucru care m-a marcat la Ieremia e că el nu se plângea de starea lui și a dat întotdeauna dovadă de o stabilitate emoțională. El știa Cine stă în spatele Lui și a avut continuu această încredere neclintită în Dumnezeu.

O altă situație din care am avut de învățat de la Ieremia e că el a știut să-și facă bine slujba chiar și în închisoare. Atunci când Dumnezeu i-a vorbit să scrie într-o carte toate proorocile de până atunci, el nu s-a scuzat că e în închisoare și că nu are una sau alta. El a identificat imediat soluția, implicând în acest proces pe logofătul Baruc care, nu doar că a transcris proorociile, dar și le-a citit în public, în fața întregului popor de la Ierusalim. O altă situație similară a fost cu mesajul pe care Ieremia urma să-l transmită conducerii imperiului babilonian. El s-a îngrijit ca profeția să ajungă la preotul Seraia, care urma să fie exilat mai înainte în Babilon și pe care l-a instruit să citească întreaga profeție în auzul tuturor într-o țară necunoscută.

M-am îmbogățit foarte mult din punct de vedere spiritual studiind cartea Ieremia. Am învățat lurcruri absolut prețioase pentru umblarea mea cu Dumnezeu.