Care este diferenţa dintre preot şi pastor conform Bibliei?

Întrebare:

Aş dori să vă întreb care este religia Dvs.? Este clar că nu sunteţi ortodox, deşi folosiţi titlul de preot? Şi fiindcă folosiţi acest titlu, consider că este un site care manipulează prin faptul că vă autonumiţi preot.

Este adevărat că sunt pastor la Biserica „Bunăvestirea” din Chişinău şi lucrul acesta l-am menţionat de multe ori  pe site, la conferinţe de presă şi oriunde. Nu-mi ascund identitatea cum fac unii sau cum mă acuză şi tocmai de aceea, nu este temei să fiu învinuit de manipulare. Cât priveşte titlul de preot nu m-am autonumit, ci chiar Domnul Isus în Sfintele Scripturi mă numeşte aşa. Să mergem la Scripturi ca să vedem.

Cine este preot?

Nu ştiu de ce unii cititori cred că doar în cadrul Bisericii Ortodoxe poate fi folosit termenul preot. Nicidecum. Acesta este un termen foarte des folosit în Biblie. Slujitorii din Vechiul Testament s-au numit preoţi. În Noul Testament sunt numiţi preoţi toţi cei care au crezut din toată inima în Domnul Isus Hristos, au primit iertarea păcatelor şi au fost născuţi din nou. Apostolul Petru a scris prima lui Epistolă către creştinii care au crezut în Domnul Isus de curând şi au fost născuţi din nou şi le zice:

Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, şi „o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. (1 Petru 2:1-10)

Pentru că am crezut din toată inima în Domnul Isus, el m-a născut din nou, mi-a dat Duhul Sfânt şi cinstea să mă numesc preot pentru că fac parte din preoţia sfânta şi împărătească.

Numele de PREOT primit de la Dumnezeu se referă direct la responsabilitatea fiecărui creştin să vestească lumii întregi puterile minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Apostolul Ioan în salutarea adresată celor şapte biserici din Apocalipsa scrie:

Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (Apocalipsa 1:4-6)

Când Mielul a venit să ia cartea din mâna dreaptă a Celui ce şede pe scaunul de domnie, Apocalipsa spune că:

Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5:8-10)

Preoţi sunt cei care au primit prin credinţă răscumpărarea făcută de Domnul Isus Hristos cu sângele Lui scump. Ei sunt cei care vor avea parte de întâia înviere şi despre ei spre sfârşitul cărţii Apocalipsa Dumnezeu spune:

Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:6)

Deci, preot este un titlu  biblic pe care Dumnezeu îl dă celor care au crezut în Domnul Isus Hristos din toată inima şi au fost născuţi din nou. Şi naşterea din nou nu este o alegorie, sau mai ştiu ce figură de stil cum zic unii, ci este o realitate asupra căreia Dumnezeu insistă foarte mult şi pe care eu am experimentat-o şi lucrul acesta îl pot spune mii şi milioane de alţi creştini adevăraţi. De altfel nu există o altă cale să devii creştin decât doar prin naştere din nou iar cine crede că este creştin pentru că s-a născut în această religie, sau pentru că a moştenit-o de la părinţi, sau pentru că merge la o biserica său la alta, se înşeală amarnic. Domnul Isus a spus că dacă nu se naşte cineva din nou nu poate vedea şi nu poate întra în Împărăţia Cerurilor. Şi acum să vedem…

Cum este cu titlul de pastor?

În Epistola către Efeseni Apostolul Pavel scrie:

Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. (Efeseni 4:11-16)

A fi păstor este un dar şi o slujbă pe care Domnul Isus o dă unora din Biserică care este Trupul Său şi ţine de responsabilitatea lor să-i desăvârşească pe sfinţi în vederea lucrării de slujire. Deci, aceasta este o responsabilitate interna, faţă de biserică, pe când a fi preot este o responsabilitate faţă de cei de afara bisericii ca să le vestim Evanghelia.

Apostolul Petru mai scrie:

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei. Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei. (1 Petru 5:1-4)

Deci, responsabilitatea păstorului este să păstorească turma lui Dumnezeu, sau biserica locală, care este sub paza lui. Conform acestui verset, păstorii mai sunt şi prezbiteri.

Să revenim la întrebarea care mi-a fost adresată. Folosesc numele de preot pentru că am primit această cinste de la Domnul Isus şi prin ce scriu pe portal tocmai aceasta fac, beneficiez de tehnologia Internet ca să vestesc Cuvântul lui Dumnezeu tuturor care vorbesc limbile română, rusă şi engleză de pe tot globul pământesc. În acelaşi timp păstoresc Biserica „Bunăvestirea” din Chişinău. Dumnezeu să mă ajute să-mi împlinesc cu scumpătate slujba de care m-a învrednicit şi la care m-a chemat.