Русский
Español
English
În ultimii ani auzim tot mai mult de o creștere vertiginoasă a numărului de copii diagnosticați cu autism sau tulburări ale spectrului autist. Foarte multe astfel de cazuri s-au dovedit a avea o legătură directă cu folosirea abuzivă a tehnologiilor informaționale de către copii și adolescenți. Studiind cazurile noi diagnosticate, oamenii de știință au ajuns la următoarea concluzie: foarte mulți copii și adolescenți care petreceau timp îndelungat în fața ecranului – TV, jocuri video, tablete, computere – au dezvoltat simptome catalogate drept autism. Însă, atunci când părinții le interziceau folosirea dispozitivelor în decursul a câtorva luni, simptomele copiilor dispăreau.
Autismul este o tulburare de dezvoltare care apare în primii trei ani de viață ai copilului și afectează comunicarea socială, capacitatea de a construi relații cu alte persoane și concomitent duce la apariția comportamentelor, intereselor și activităților reduse. Adesea copiii par preocupați de obiecte (semafor, mașina de spălat, mersul trenului ș.a.) și pot privi îndelungat spre lucrurile care se rotesc sau sclipesc. Persoanele cu autism pot avea un șir de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea, hiper- sau hiposensibilitatea la sunete, lumină, durere, atingere, mirosuri, reducerea atenției etc.
Organizația Mondială a Sănătății folosește termenul tulburări de spectru autist pentru a integra un grup de tulburări de dezvoltare ale copilului precum autismul propriu-zis, sindromul Aspenger, dezintegrarea senzorială ș.a.
Principalele simptome ale tulburărilor de spectru autist: copilul nu răspunde la numele său până la vârsta de un an, lipsa de interes pentru mediul înconjurător, întârzierea vorbirii (copilul nu foloseşte cuvinte unice până la 16 luni şi nu formează măcar propoziţii simple până la 24 de luni), nu zâmbește, nu are reacții sociale, nu interacționează efectiv cu semenii, nu folosește obiectele în scopul lor uzual, plâns și râs fără un motiv aparent, comportamente auto-stimulatorii (mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului înainte şi înapoi, contactul cu anumite suprafeţe) etc.
Creierul uman la diferite etape de dezvoltare (în mod special în cazul copiilor), are capacitatea de a se adapta la mediul pe care acesta îl percepe drept normal. Din acest motiv, persoanele care petrec prea mult timp în fața ecranelor încep să dezvolte un comportament diferit de cel normal și ajung să perceapă altfel realitatea din care motiv acestea ajung să fie diagnosticate frecvent cu diverse tulburări ale spectrului autist.
Ce se întâmplă atunci când un copil mic (până la 3 ani) petrece 2, 3 sau mai multe ore în fața ecranului?
În acest caz există pericolul unei nedezvoltări corespunzătoare a sistemului nervos, datorită lipsei de stimulare psiho-motorie. Copilul primeşte doar anumite senzaţii (vizuale sau/şi auditive) provenite dintr-un mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzaţii vizuale şi auditive cu celelalte tipuri de senzaţii: de atingere, de miros, de gust, neputând astfel să se dezvolte corespunzător. Din acest motiv, medicii pediatri recomandă ca până la doi ani copiii să nu aibă contact cu mediul virtual iar copiii mai mari de doi ani ar trebui să aibă o perioadă limitată la 2 ore pe zi petrecute în fața unui ecran.
În primii ani de viaţă, copiii au în special nevoie de o relaţie foarte apropiată cu părinţii şi cu ceilalţi membrii ai familiei. Au nevoie de ajutor, de îngrijire, de ghidare, de suport, de educaţie, nevoi care nu pot fi suplinite în niciun caz de televizor, calculator, tabletă sau telefon, ci de o interacţiune directă a copilului cu persoanele și obiectele. Așa ajung să se dezvolte normal şi natural.
Medicii ne avertizează că la 90% din copiii diagnosticați cu autism în ultimii ani, factorul declanșator a fost vizionarea excesivă a televizorului sau utilizarea tabletei, computerului sau telefonului pe o durată mai mare de 4 ore pe zi. Din cazurile identificate, 80% au fost băieți.
Ce măsuri de tratament există?
Mai întâi de toate trebuie să înțelegem că există diferențe majore între copiii cu autism clasic și cei autizați virtual. Chiar dacă simptomele sunt asemănătoare, perioada de recuperare și răspunsul la tratament sunt complet diferite.
În cazul autismului obișnuit recuperarea se realizează în timp, ani la rând sau chiar toată viaţa, cu programe de terapie individuală de minim 6-8 ore/zi şi procent de integrare în învăţământul de masă puţin peste 50%. În multe cazuri, cu toate aceste intervenţii intensive, copiii vor mai prezenta anumite sechele pentru toată viaţa.
Din fericire, în cazul autismului virtual, recuperarea se realizează în 6-18 luni, cu program de terapie individuală de minim 2-4 ore/zi şi cu procent de integrare în învăţământul de masă peste 90%. De cele mai multe ori starea copilului începe a se îmbunătăți din primele săptămâni de întrerupere a folosirii tehnologiilor.
