Au dreptul slujitorii evangheliei să meargă în misiune cu soțiile?

Întrebare:

La ce se referă Apostolul Pavel când scrie corintenilor(1Cor.9;5) “N’avem dreptul să ducem cu noi o soră, care sa fie nevasta noastră, cum fac ceilalți apostoli,  și frații Domnului, și Chifa?

Chiar dacă Apostolul Pavel este cel ce a plantat Biserica din Corint, relația dintre ei devenise destul de tensionată și aceasta pentru că corintenii, sub influența apostolilor mincinoși veniți la ei după plecarea lui Pavel, au început să-l judece pe cel ce i-a născut în Hristos. Sub influența ereticilor veniți la ei, corintenii au început să pună la îndoială apostolia lui Pavel și dreptul lui de a-și primi suportul din Evanghelie. Tot capitolul 9 al Epistolei 1 către Corinteni a fost dedicat acestei probleme și Pavel scrie împotriva celor care îl cercetează. Voi da citire primelor 6 versete ale acestui capitol ca să înțelegem mai bine problema:

Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul? Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează. N-avem dreptul să mâncăm şi să bem? N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului şi Chifa? Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm? (1 Corinteni 9:1-6)

În acest text Apostolul Pavel face afirmații importante, chiar dacă uneori o face sub formă de întrebări retorici. Pentru că unii îl judecau pentru faptul că primesc suport de la alte biserici, el s-a văzut nevoit să le răspundă. Și măcar de l-ar fi ajutat în vre-un fel cei ce-l judecau, dar suportul Apostolului a venit de la Macedonieni care trăiau într-o sărăcie lucie. În a doua Epistolă către Corinteni, la un anumit moment, Apostolul a spus că “a despuiat alte biserici ca să le poată sluji lor”, celor din Corint. Pentru că corintenii au pus la îndoială apostolia lui Pavel și Barnaba, de aceea au pus la îndoială și dreptul lor de ași primi suportul material în Evanghelie. Apostolul Pavel le scrie că are dreptul să “bea și să mănânce”, adică să-și aibă întreținerea materială din Evanghelie fără să lucreze la un alt servici. Ba mai mult, spune că are și dreptul să aducă cu ei soțiile în călătorie ca să le slujească. Nici Pavel nici Barnaba nu spune Scriptura să fi fost vre-o dată însoțiți de soții și nici măcar nu scrie dacă ar fi fost căsătoriți vre-o dată. Totuși, Apostolul Pavel a scris aceasta ca să arate până unde beneficiează ceilalți apostoli de dreptul lor în Evanghelie. Cei care erau căsătoriți își luau cu ei soțiile în călătoriile misionare pe care le aveau. Cei care își aduceau soțiile în călătoriile misionare erau ceilalți apostoli, frații Domnului și menționează pe nume pe Chifa, adică Apostolul Petru. Așa cum ceilalți oameni căsătoriți au dreptul să se afle totdeauna împreună cu familia lor, așa și lucrătorilor în Evanghelie care sunt căsătoriți le-a dat Dumnezeu dreptul să meargă în călătorii cu soțiile lor ca să poată fi slujiți și ajutați de ele. Și ceilalți creștini nu trebuie să pună la îndoială acest drept sau să-i judece din acest motiv, ci invers, să contribuie la aceasta.

Eram copil când Mihail Gorbaciov devenise secretarul general al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. El a fost primul secretar general care călătorea împreună cu soția  și, copil fiind, auzeam de multe ori cum cei mai mari îl judecau pentru aceasta, că uite, ar cheltui în zadar banii statului, etc. În orice țară civilizată, orice președinte de țară a mers totdeauna împreună cu soția în călătoriile sale și soția a avut și are poziția pe care a primit-o de la Dumnezeu în ziua când a întrat în legământul căsătoriei cu acel om. Dar pentru că ceilalți lideri sovietici le-au lăsat pe soțiile lor în umbră totală, oamenii au preluat acest fel de gândire și îl judecau pe Gorbaciov pentru ceea ce făcea bine. Este trist să vezi un așa fel de gândire uneori și la creștini. Și nu trebuie să fie așa. Dumnezeu a creat-o pe femeie ca să fie un ajutor potrivit pentru soțul ei și dacă soțul este slujitor în Evanghelie, atunci soția este ajutorul său potrivit care trebuie să-l însoțească și în călătoriile lui misionare.

Dumnezeu să ne ajute să avem o atitudine frumoasă față de cei ce ne slujesc în Evanghelie, așa cum ne învață Dumnezeu  în Scripturi când zice:

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.  (1 Tesaloniceni 5:12-13)