Au animalele suflet?

Întrebare:

„Animalele au suflet?”

Ca să răspund mai întâi să vedem ce aflăm din Biblie despre animale.

1. Au fost create în ziua a 5-a și a 6-a.

Viețuitoarele apelor și păsările au fost create în ziua a 5-a, iar fiarele pământului împreună cu târâtoarele au fost create în ziua a 6-a.

„Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.” (Geneza1: 20-25)

După potop, animalele au fost date ca hrană oamenilor:

„Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.” (Geneza 9:1-4)

Inițial, scopul animalelor nu era ca să slujească de hrană oamenilor, însă lucrurile s-au schimbat imediat după potop. Pentru poporul evreu au fost puse anumite interdicții – animalele curate puteau fi mâncate, pe când cele necurate – nu puteau fi consumate.

Tot în textul de la Geneza apare și motivul de ce oamenii nu pot mânca animale împreună cu sângele lor – deoarece în sânge este viață. Același motiv s-a mai repetat după instaurarea Noului Legământ (Fapte 15:20).

Începând de atunci și în special după ieșirea poporului evreu din Egipt, animalele au fost aduse ca jertfă. În cartea Levitic sunt menționate tipurile de jertfe și modul cum și când trebuie aduse. Prima jertfă menționată în Biblie este cea de după potop adusă de Noe. De fiecare dată jertfa de animale este numită „jertfă de un miros plăcut Domnului” .

2. Animalele vor fi în perioada de 1000 de ani.

Prorocul Isaia menționează următoarele:

„Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.” (Isaia 11:6-8)
„Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână.” (Isaia 65:25)

Deoarece în perioada de 1000 de ani ajung doar popoarele care s-au purtat bine cu Israel, rămășița poporului Israel, la fel este prezentă și biserica – mulți își pun întrebarea dacă prezența animalelor arată faptul că și ele au parte de mântuire ca și oamenii. O altă întrebare care poate sugera că animalele au suflet este…

3. Faptul că Isus a spus dracilor să intre în porci poate fi considerată o dovadă a faptului că animalele au suflet?

„Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape.” (Matei 8:28-32)

Dracii au cerut voie de la Domnul Isus să intre în porci, ceea ce nu înseamnă că ei asta fac de obicei. Scopul cu care au cerut să intre în porci era să îi nimicească, să mai facă un rău.

4. Ecleziastul a pus la egal omul și animalul?

„ Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.” (Ecleziast 3:19)

Înseamnă oare aceasta că omul și animalul au același suflet? Așa pare la prima vedere, însă dacă vedem acest verset în contextul celor din apropierea lor, observăm că Ecelezistul se referă la faptul că ambii: omul și animalul, mor și se duc în țărână.

„Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.” Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace. Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pământ?” (Ecleziastul 3:16-21)

5. În Împărăția cerurilor nu se menționează că vor exista animale.

„Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei” (Apocalipsa 6, 9-11)

În Împărăția cerurilor sunt sufletele celor care au crezut în Domnul Isus și L-au mărturisit în timpul vieții. „Tovarășii lor de slujbă” sunt persoane care vor avea o viață de martir, persoane care și-au manifestat credința în viața lor. Iată ce spune site-ul lumea.catholica.ro.

„Chiar şi aşa, sufletul omului este unic. Dintre toate creaturile pământeşti, numai oamenii sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu (vezi Geneză 1,26-27). Sufletul lor este de fapt un spirit nemuritor, pe deplin raţional, capabil sa raţioneze şi să comunice la nivel înalt, cu posibilitatea de a alege binele sau răul, cu o voinţă liberă. Între creaturile terestre, numai oamenii sunt cu adevărat capabili să iubească, în sensul deplin al cuvântului: să dorească cel mai mare bine pentru celălalt. Oamenii îl pot cunoaşte şi iubi pe Dumnezeu şi pot intra în prietenia cu El într-un mod în care nici o altă creatură pământească nu poate.”

Dumnezeu a făcut posibilă doar mântuirea oamenilor, a celor care cred în Domnul Isus făcând o alegere personală și care pot propovădui Evanghelia la rândul lor. Animalele nu pot face aceasta.