Ascultarea- valoarea neglijată

În toate sferele vieții vedem consecințele neascultării. Începând de la libertatea exagerată pe care o dau părinții copiilor săi în comportament- până la lipsa de respect față de autorități manifestată de către adulți. Neascultarea este o mare problemă în societatea noastră. Începe ea cu o atitudine care se cultivă încă din pruncie. Și anume dacă adulții insistă ca cuvântul și hotărârea lor să fie luate în serios de către copii sau sunt lăsate ”de izbeliște”. Să vedem legătura. Dacă un părinte nu disciplinează copilul atunci când acesta îi vorbește urât la 3 ani, acesta va crește un adolescent rebel, care va vorbi așa nu doar părinților ci și profesorilor și altor oameni cu care interacționează.

Dacă ascultarea este pusă ”în capul mesei” de la bun început- aceasta va aduce roade frumoase și va zidi un caracter frumos în om. Generațiile trecute de 40 de ani își aduc aminte cu nostalgie de vremurile când la școală profesorul era respectat și cuvântul căruia nu era discutat, iar ceea ce spuneau părinții era considerat ”sfânt”, împlinit fără excepție. Este ușor să dăm vina pe tehnologii în situația actualei generații și atitudinea pe care o manifestă cel mai des. Dar nimeni nu se naște învățat: toate lucrurile bune sau rele se deprind dintr-o anumită practică. Dar cine le oferă nelimitat acces copiilor la gadgeturi și nu stabilește limite pentru folosirea lor? Tot părinții se plâng mai târziu că copiii nu mai reacționează la cuvântul lor. În Sfânta Scriptură avem un exemplu uimitor în care Dumnezeu aduce o familie ca exemplu de ascultare exemplară, când copiii au ascultat fără abatere de ceea ce le-au poruncit părinții.

”Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele?», zice Domnul. «Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite, căci ei nu beau vin până în ziua de azi şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit şi devreme, şi târziu, şi nu M-aţi ascultat! V-am trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: ‹Întoarceţi-vă, fiecare, de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri!› Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!»’ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit, şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, şi n-au răspuns!’” Şi Ieremia a zis casei recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el, pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!»’” Ieremia 35:12-19

Dacă ai zice azi copilului tău că îi poruncești ceva, cred că vei avea parte de indignare, și poate replica că el nu este rob sau că are drepturi care îi sunt încălcate. Vedem totuși că ascultarea are un efect pe termen lung, o răsplată de la Domnul. Totuși, instrucțiunile date de părinți, atunci când erau luate în serios și cinstite- dădeau roade, și dau până în ziua de azi. Însuși

Dumnezeu aduce ca exemplu pe fiii lui Recab, care au ascultat nu doar într-o singură generație de porunca dată de părintele lor, ci au transmis această ascultare la copiii și nepoții de după ei.

Revenind la ascultarea pe care trebuie să o arătăm față de Dumnezeu și Cuvântul Său- vedem că suntem imaginea unor fii care au în față alegerea de a asculta de Tatăl lor- de Dumnezeu sau să se împotrivească. Pentru ascultarea fiilor lui Recab, Domnul a venit cu o făgăduință uimitoare- asigurarea neamului cu urmași! Ce binecuvântare, ce moștenire!

Așa cum se așteaptă de la un copil să asculte în lucrurile bune de părintele lui pământesc, așa se așteaptă ca fiecare om să asculte și să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu- Tatăl ceresc care ne așteaptă pe fiecare în parte.

Copii! Ascultați cu scumpătate de părinții voștri și cinstiți-i!

Părinți! Nu neglijați neascultarea, ci insistați din pruncie la partea ascultării din partea copiilor voștri! Dumnezeu ne-a dat copii ca să-i creștem pentru Slava Lui, nu pentru a aduce rușine și dispreț în societate.

Dumnezeu așteaptă ascultare din partea noastră, și răsplătește generos pe cei care fac din aceasta prioritatea vieții lor. Pe de altă parte, pedepsește neascultarea, pentru că ne iubește și ne dorește fericirea. Să ne ajute Dumnezeu să fim ascultători de El și Cuvântul Său, și să-I urmăm exemplul în educarea ascultării în copilașii noștri!