Îşi necinsteşte părinţii cel ce alege să fie ucenicul lui Hristos contrar voinţei lor?

Întrebare:

După ce am citit Biblia, am văzut că creştinismul din Biblie se deosebeşte radical de ceea ce se crede azi în general că este creştinism. Am văzut că primii creştini erau ucenici ai lui Hristos şi am ales să fiu şi eu un ucenic şi să ascult în totalitate de Domnul Isus. Părinţii mei sunt foarte necăjiţi şi îmi spun că m-am smintit, că nu ascult de ei şi că aceasta este împotriva poruncii lui Dumnezeu care spune să-i cinsteşti părinţii. Cum să procedez în această situaţie?

Mă bucur că ai citit Sfintele Scripturi şi că ai ales să fii un adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos şi să păzeşti tot ce a poruncit El. Cu părere de rău, azi sunt foarte mulţi care pretind că sunt creştini, dar care nu vor să fie şi ucenici ai Domnului Isus Hristos şi nu le pasă de învăţătura Lui. Biblia spune că:

Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Faptele apostolilor 11:26)

Creştinii erau ucenici şi dacă cineva nu vrea să fie un ucenic al Domnului Isus să nu se mai numească creştin. El doar face de ocară frumosul nume pe care zice că îl poartă. Iar un ucenic adevărat al Domnului Isus Hristos va dori să păzească tot ce a poruncit Domnul şi de aceea va studia cu multă dedicare Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament şi va trăi potrivit cu învăţătura Mântuitorului.

Nu este un lucru nou sub soare conflictul care îl ai cu părinţii şi nu trebuie să te mire. Domnul Isus, încă fiind cu ucenicii Săi pe pământ, a spus:

Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. (Matei 10:34-37)

Apoi a mai spus că din pricina credinţei în El:

Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Matei 10:21-22)

Iată cum a comentat Ioan Gură de Aur asupra acestui conflict între părinţi şi copii din pricina lui Isus:

Să nu te miri, apoi, dacă Pavel dă multe porunci şi copiilor şi părinţilor şi că porunceşte copiilor să se supună părinţilor; dar le porunceşte să se supună în acelea care nu vatămă credinţa; în toate celelalte bine să le dea toată cinstea; dar dacă părinţii le-ar cere mai mult decît le datorează, nu trebuie să li se supună. De aceea spune Domnul la Luca: “Dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe femeia sa şi pe copiii săi şi pe fraţii săi, ba încă şi sufletul său, nu poate fi ucenic al Meu”. Nu ne porunceşte să-i urîm fără pricină – asta ar fi o mare nelegiuire! – ci: „Cînd tatăl tău, mama ta, femeia ta, copiii tăi, spune Domnul, vor să-i iubeşti mai mult decît pe Mine, atunci, tocmai pentru aceasta, urăşte-i; că o dragoste ca aceasta pierde şi pe cel iubit şi pe cel ce iubeşte.”

Hristos a spus acestea ca să-i facă mai curajoşi şi pe copii, dar mai blînzi şi pe părinţii care ar avea de gînd să împiedice pe copii să îmbrăţişeze credinţa. Cînd părinţii vor vedea că Hristos are atîta putere şi tărie încît să-i despartă pe copii de ei, părinţii vor ceda, pentru că văd că încearcă lucruri imposibile. De aceea Hristos îi lasă pe părinţi şi se adresează copiilor, învăţîndu-i pe părinţi să nu încerce nimic, pentru că sînt zadarnice încercările lor. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, Partea a treia, Bucureşti 1994, pag. 433)

Dumnezeu să ajute toţi creştinii să stea tari în credinţă, chiar dacă vor ajunge să fie faţa morţii.

Articole recomandate: