Are dreptul un creştin să se apere?

Întrebare: 

Ce să faci atunci când cineva vrea să te ucidă? Ripostezi? Ce ar trebui să fac în situaţii în care un băiat ar vrea să mă omoare în bătaie? N-ar trebui să ripostez?

a lua viata

Numele de creştin este confundat şi asociat de multe ori cu o persoană care poate fi călcată în picioare cu uşurinţă. Chiar mulţi creştini cred că a fi copil de Dumnezeu înseamnă a fi bătut fără pricină, insultat, iar tu ca şi creştin ai obligaţia să taci şi să nu spui nimic.
De multe ori noi ne întrebăm: „Cum ar fi procedat Isus în cazul acesta?” Este o întrebare foarte bună, de aceea haideți să privim la un caz din viața lui Isus.  

Exemplul Domnului Isus 

Când era judecat în faţa marelui preot şi întrebat despre ucenicii şi învăţătura Sa, Domnul Isus a răspuns aşa: 

Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” (Ioan 18:20-23)

Palma care a fost dată Domnului Isus a fost dată pe nedrept. Aici Domnul Isus nu a tăcut, ci a cerut dreptate. El ştia că după aceasta urmează crucea şi acolo şi mai mult oamenii îşi vor bate joc de El, iar El nu va mai deschide gura deloc, „ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”(Isaia 53:7). Totuşi, în acest pasaj Domnul Isus ne arată că a fi supus lui Dumnezeu nu înseamnă întotdeauna a tăcea atunci când eşti lovit fără pricină. Noi, copiii lui Dumnezeu, suntem şi cetăţeni ai ţării de unde venim, şi ca şi cetăţeni trebuie să ne bucurăm şi de anumite drepturi pe care le avem. Nimeni nu are dreptul să te lovească. “Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi ?”. Arată-mi cu ce am greşit, dar nu ai dreptul să mă baţi… Domnul Isus a cerut dreptate. 

Apostolul Pavel

Când Pavel a stat înaintea norodului în Ierusalim şi le-a vorbit, norodul a scos ţipete şi strigăte împotriva lui. Atunci…

Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” Şi, când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase. (Faptele apostolilor 22:24-29)

Pavel şi-a folosit drepturile pe care le-a avut ca şi cetăţean roman. Nu este prima dată când îl vedem pe apostol că îşi foloseşte dreptul de roman ca să se apere. Dar nu numai în faţa soldaţilor s-a apărat Pavel, ci şi când era judecat în faţa soborului din Ierusalim:

Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…” Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!” (Faptele apostolilor 23:1-3)

A fost tratat cu nedreptate. Marele preot a dorit să-l judece pe Pavel după lege, dar el singur încălca legea acum şi apostolul Pavel nu a tăcut. 

A fi creştin nu înseamnă că tu nu ai dreptul să te aperi. Dumnezeu, în harul Său “a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor.” (Faptele apostolilor 17:26) Ca şi cetăţeni ai ţării unde Dumnezeu ne-a hotărât hotarele, noi avem drepturi şi obligaţiuni. Suntem creştini care ne supunem mai pe sus de toate legii lui Dumnezeu şi ne bucurăm de protecţia Lui. În acelaşi timp, însă, suntem şi cetăţeni ai ţării în care ne-am născut şi trebuie să ne bucurăm de protecţia şi drepturile pe care le avem în ţara noastră. 

Să ne iubim duşmanii

A-ţi iubi duşmanul nu înseamnă a-i da voie să te calce în picioare… A iubi duşmanul nu înseamnă că oricine doreşte îmi poate lua viaţa. Viaţa mea Îi aparţine lui Dumnezeu şi nimeni afară de El nu are dreptul să mi-o ia. A iubi duşmanul înseamnă a-i face bine şi a-i da şansa să se trezească la realitate. Dragostea îi dă o şansă să se împace cu Dumnezeu. A-i da voie să facă tot ce vrea înseamnă să-l încurajezi în prostia lui. De aceea noi, ca şi creştini, dacă este cazul putem să ne folosim dreptul pe care îl avem de a vorbi şi de a ne apăra. Duşmanul să înţeleagă că nu el, ci Dumnezeu este în controlul vieţii noastre. 

Să ne iubim duşmanii, dar să condamnăm păcatul lor. De ce părere este cititorul cu privire la “dreptul creştinului de a riposta ?” 

Articole recomandate: