Contemplativ

Cam pe la mijloc pe un tron în troleibus

Stă contemplativ Ciobanu S.
El ţine în mâini o scrisoare nesemnată,
Păcatul omenirii a făcut-o sigilată.

A intrat. S-a apropiat de un hoinar,
Care a mers pe un singur drum ideal,
Într-o singură direcţie fireşte
Şi apoi s-a rătăcit copilăreşte.

Era un cerşetor absolvent al luxului,
Ce lovea în rămăşiţile xilofonului,
Când a primit un dar nemeritat
De la un contemplativ recent intrat.

Acum scumpule hoinar
Se scurge din tine încet, plin de har,
Cu un glas de cristal,
Un heruvic fără banal.

A ieşit. S-a depărtat tron,
Însă a fost lovit înşelător,
Aflând că preaiubitul cerşetor
A schimbat darul pe un alt xilofon.

A vrut să vă ridice în cer,
Îi cade acum tot cerul în cap.
Cineva a găsit sub o bucată de fier
O foaie în care scria rugumat.

Mă întorc cu spatele la viaţa
Fără tine şi nu voi înceta
Să cred în a ta reînviere,
Cu glas de cristal. La revedere 

Articole recomandate: