Aparitia popoarelor partea I

Conform Bibliei, toți oamenii de pe Pământ au provenit de la Noe, soția sa, trei fii ai săi și nevestele lor, iar mai înainte de asta de la Adam si Eva (Geneza 1-11). Însa astăzi pe Pământ trăiesc grupuri de oameni numite ”rase”, care după înfațisarea exterioară se diferențiază. Una din aceste deosebiri este culoarea pielii. Mulți oameni consideră acest lucru ca o dovadă că istoria biblică a apariției popoarelor este greșită. Ei cred că aceste grupuri de oameni au apărut doar printr-o evoluție separată pe parcursul a zeci de mii de ani.

În realitate pe Pământ există doar o singură ”rasă” — rasa oamenilor. Biblia ne învată că Dumnezeu ”Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni” Fapte 17:26. Sfînta Scriptură deosebește oamenii după triburi și popoare, dar nu după culoare sau alte deosebiri exterioare. Reprezentantii diferitor popoare se pot încrucișa liber între ei și pot da urmași. Aceasta demonstrează ca diferențele biologice între ”rase” nu sunt asa de mari. În principiu, diferențele în compozitia ADN sunt minore. Dacă luăm doua persoane din oricare parte a lumii, atunci diferența ADN lor alcatuieste 0,2%.

Antropologii împart omenirea în câteva grupe principale: europeoidă (albă), mongoloidă (chinezii, eschimoșhii și indienii americani), negroidă (negrii africani) și australoidă (aborigenii australieni). În cadrul lor se pot diferenția diferite subgrupuri.

Practic toți evolutionistii din zilele noastre recunosc, că diferite grupe de oameni nu puteau să aibă origine diferită, cu alte cuvinte ei nu puteau să evoluționeze din diferite specii de animale. În acest fel susținătorii evolutiei sunt de acord cu creaționistii că toate grupele de popoare au provenit de la un număr inițial comun de oameni. Mulți oameni însă cred că asa diferențe mari ale exteriorului uman puteau să se dezvolte numai într-o perioadă lungă de timp.

Să examinăm spre exemplu, problema culorii pielii. În realitate toti oamenii au unul și același pigment, care redă pielii o anumită nuanța de culoare, numit — melanin. Acest pigment maro-întunecat, care persista la fiecare din noi în anumite celule ale pielii. Dacă omul nu are melanin (cum se întîmplă la albinosi, persoane care suferă de o mutație transmisă genetic din care cauză celulele îsi pierd capacitatea de a produce melanină ) atunci culoarea pielii este absolut albă sau roză. Dacă în celule se produce puțină melanină, se primeste un european alb, dacă multă un african negru, iar între ele toate nuanțele de cafeniu. Acesta este unicul pigment, care influențează formarea culorii albe. Această situație este adevarată nu doar în cazul culorii pielii. De exemplu, ochii lunguieți ai asiaticilor este rezultatul unui strat de grăsime mai mare pe încrețaturile de la pleoape. Și la asiatici cât și la europeni despicătura ochiului este determinată de prezența stratului de grăsime, numai că la europeni este mai puțină.

Melanina protejează pielea de razele ultraviolete ale soarelui. Cu cât mai des omul se expune la soare cu atât sunt mai mari șansele de a avea arsuri de la soare sau cancer de piele. Dacă în celulele voastre este exces de melanină, însa locuiți în regiuni unde zilele cu soare sunt puține, organismului dumneavoastră îi va fi mai greu să producă cantitatea necesară de vitamina D. În acest caz omul suferă de insuficiență de vitamina D, ceea ce poate duce la boli de oase (de exemplu, rahitism).

De menționat este faptul că omul nu se naște cu o anumită cantitate de melanină, ci doar cu abilitațile date genetic de a produce melanina în anumită cantitate, însa această cantitate crește în dependență de intensitatea razelor solare.

Fiecare din noi poartă în sine informația despre propriul organism, ca și proiectul unei clădiri construite. Acest ”proiect” determină nu doar că această ființa va fi anume om, dar și că el va avea ochi albaștri, nas bombat, picioare lungi și așa mai departe. O mare parte din această informație este păstrată în ADN. ”Proiectul” omului este scris cu ajutorul unui cod special în formă de legături chimice lungi ADN. ADN — cea mai efectivă sistemă de păstrare a informației. Scrisă în acest fel informația se copiază (reorganizează) din generație în generație. Asa dar, ovulul fecundat conține toată informația, jumătate (23 cromozomi) de la tatăl, iar cealaltă jumătate (23 cromozomi) de la mama. Astfel de mecanism este foarte folositor, deoarece în cazul în care persoana moștenește o genă deteriorata de la unul din parinți, de exemplu celulele produc ghemoglobină care nu este normală, atunci gena primita de la celălat parinte va fi normala și o va compensa pe cea cu probleme dând posibilitate organismului sa producă proteine normale.

În acest fel, defectul îl va purta doar jumătate din ghemoglobin. În genomul fiecărui om se conțin sute de erori, moștenite de la unul din părinți, care nu se manifestă, deoarece ”se ascund” în activitatea celeilalte gene normale.

Noi cunoastem că culoarea pielii este determinată mai mult decât de o pereche de gene. Dar pentru simplitate să presupunem că genele sunt doar două, și ele sunt situate pe cromosomi în pozitiile A si B. O formă a genei, M ”dă comanda” să producă multă melanină; cealalta m — puțină melanină. Pe poziția A pot apărea combinațiile genelor, MAmA si mAmA, care dau celulelor pielii semnalul să producă mult, nu prea mult și puțină melanină. În fel asemănător, pe pozitia B pot fi combinațiile MBMB, MBmB si mBmB care la rândul lor dau semnalul să producă mult, nu prea mult și puțină melanina. În acest fel, oamenii cu o culoare a pielii foarte întunecată, pot avea următoarea combinație de gene, de exemplu, MAmA MBMB. Deoarece și spermatoizii și ovulele la astfel de oameni pot conține doar gene MAMB, copii lor se vor naște doar cu această combinație de gene, ca și părinții lor. Prin urmare toți acești copii vor avea culoarea pielii foarte întunecată. În același fel la oamenii cu culoarea pielii deschisă cu combinația genelor mAmA mBmB se pot naște copii doar cu această combinație de gene. Noi putem apela la ajutorul unei scheme deosebite numită ”tabelul lui Penneta” (vezi în imaginea de sus). Pe partea stîngă sunt menționate combinațiile genetice posibile pentru spermatozoid, pe partea dreapta pentru ovul. În fiecare intersectie a liniei si coloanei este scrisa combinația genelor în urma fecundării date de ovul și spermatozoid. Astfel dispersarea nuanțelor culorii pielii de la foarte deschis până la foarte închis, se poate manifesta doar după o singură generație, la urmașii de pe urma căsătoriei oamenilor mulatrii cu o astfel de combinatie de gene.

Dacă oamenii ”albi” (mAmA mBmB) se vor căsătorii doar cu persoane de aceeași culoare a pielii și se vor muta în locuri unde copii lor nu se vor putea întâlni cu oameni de o culoare a pielii mai închisă, atunci în final se va forma ”curat” în sens că va deveni ”linia albă” — ei vor pierde genele necesare pentru producerea unei cantitați mari de melanină si culoarea pielii întunecate. Dar dacă reprezentantii ambelor combinații de linii se vor avânta în căsătorii încrucișate, procesul va decurge invers. Într-o perioadă scurtă de timp urmasii de pe urma acestor căsătorii ne vor demonstra totalitatea spectrului de nuanțe a culorii pielii, în cadrul uneia și aceleiași familii.

Dacă toți oamenii de pe Pământ s-ar avânta liber în căsătorii încrucișate, iar pe urmă s-ar împarții în grupuri întâmplatoare și se vor căsători doar între ei, ar rezulta o mulțime de noi combinații, de exemplu, urmași cu ochi lunguieți iar culoarea pielii neagră, ochi albaștrii cu păr scurt negru si crețos și așa mai departe.

Majoritatea savanților din zilele noastre sunt de acord cu ideea, ca pentru omul modern termenul de ”rasă” practic este lipsit de un sens biologic. Și aceasta este un argument serios împotriva teoriei dezvoltării izolate a grupelor de popoare pe parcursul unei perioade foarte îndelungate de timp.

Mai multa informatie la tema creationism pe blog: http://creationismulstiintific.blogspot.com