Apărarea legitimă din perspectiva Bibliei

Întrebare:

Azi am avut o discuție interesanta cu un coleg militar roman. M-a întrebat daca prezenta sa în Afganistan ca parte a misiunii NATO îl îndreptăţeşte sa se apere in caz ca este atacat de afgani, deci legitima apărare? Pe de alta parte NATO e un fel de forță cotropitoare din punctul de vedere al afganilor, deci si ei ar avea dreptul sa se apere. În plus mi-a zis ca si eu chiar daca lucrez doar in comunicații indirect tot contribui la succesul operațiunilor militare si sunt, deci, complice cu ceilalți colegi care cu arma in mina ar putea ucide populația locala chiar si in caz de legitima apărare. Întrebarea ar fi ce zice Biblia de legitima apărare? Are cel atacat dreptul de a se autoapăra chiar cu riscul de al ucide pe atacator? Va mulțumesc din nou si doamne ajuta!

Ce este legitima apărare?

Însăşi definiţia acestui termen “legitima apărare” înseamnă auto-apărare în limitele cadrului stabilit de legea statului şi de Legea lui Dumnezeu.

Ce spune legea statului despre legitima apărare?

Prin dispoziţiile alin. (1) din art; 24 şi alin. (2) din art. 26 ale Constituţiei Republicii Moldova fiecărei persoane i  se acordă dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, precum şi dreptul de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor sale. Potrivit alin. (1) al art. 36 din CP al RM, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare.

Ce spune Legea lui Dumnezeu despre legitima apărare?

În cartea Exodul Dumnezeu a dat o lege poporului Israel prin care spune:

Dacă hoţul este prins spărgând şi e lovit, şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el; dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui; (Exodul 22:2-3)

Conform acestei legi, dacă hoţul a întrat să fure în timpul nopţii, (ştim că deseori hoţii când vin să fure în timpul nopţii aplică violenţă extremă faţă de cei pe care îi jefuiesc) şi dacă stăpânul casei s-a întâmplat să-l lovească de moarte, nu va fi vinovat de moarte. Este evident că contextul se referă la o legitimă apărare de la atacul unui hoţ. Dar imediat după aceasta spune că dacă lucrul acesta s-a întâmplat ziua, adică dacă stăpânul casei sau ale bunurilor care sunt furate a lovit hoţul care fura ziua, va fi vinovat de moartea acestuia şi va fi judecat după legea pentru omor. De ce aşa? Pentru că în timpul zilei a putut să vadă cine este hoţul, a putut să vadă dacă acesta intenţionează doar să fure sau să aplice şi violenţă fizică şi deci, a avut posibilităţi să-i cruţe viaţa. Legea aceasta îl face pe cel ce este în situaţia de legitimă apărare să se asigure că a făcut tot ce poate pentru a cruţa viaţa hoţului. Acesta este şi trebuie să fie principiul după care trebuie să se conducă fiecare om – să pună preţ pe viaţa fiecărei fiinţe umane şi să depună toate eforturile pentru a salva această viaţa. În Epistola către Romani mai scrie în acest sens:

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. (Romani 12:17-18)

Apărarea legitimă în timp de război

După ce a murit Saul şi a fost ridicat la împărăţie David, Abner, căpetenia lui Saul a pus împărat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul. După o vreme, s-au întâlnit să se lupte armatele acestor doi împăraţi la iazul din Gabaon. Armata lui Israel (împărat Iş-Boşet) era condusă de Abner şi armata lui Iuda (împărat David) era condusă de Ioab.

Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de câmp: el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stânga. Abner s-a uitat înapoi şi a zis: „Tu eşti Asael?” Şi el a răspuns: „Eu.” Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceştia şi ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dinapoia lui. Abner a zis iarăşi lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentru ce să te lovesc şi să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?” Şi Asael n-a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pântece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort se opreau. (2 Samuel 2:18-23)

Abner  a căutat pacea întrucât atârnă de el  chiar în timpul acestei lupte şi i-a spus lui Asael să se abată şi să ia armele unui tânăr. Atenţie, să-i ia armele şi nu să-l omoare. Aceasta ne arată că şi Abner avea unele principii în luptă şi căuta să cruţe vieţile adversarilor chiar pe câmpul de luptă şi făcea tot ce atârnă de el în această privinţă. Totuşi, Asael a stăruit şi a vrut să-l omoare pe Abner. De aceea, Abner nu a avut încotro şi a fost nevoit să-l omoare mergând după principiul legitimei apărări pentru că nu mai avea nimic ce să mai facă pentru al opri pe Asael. Mai târziu, Ioab, omoară mişeleşte pe Abner în răzbunare pentru fratele său Asael. David a plâns foarte mult pe Abner şi a condamnat aspru fapta lui Ioab zicând: “Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!” (2 Samuel 3:39)

Când pleca din viaţă, David a dat ultimele sfaturi şi porunci fiului său Solomon care a rămas împărat şi printre primele porunci a fost şi aceasta:

“Ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare. Fă după înţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuinţa morţilor.” (1 Împăraţi 2:5-6)

Vina pe care i-o pune David lui Ioab este că a vărsat sânge de război în timp de pace şi se referă la felul cum l-a omorât mişeleşte pe Abner ca să se răzbune pentru moartea fratelui său Asael. David face diferenţă între sânge de război şi sânge de pace şi diferenţa este că Abner nu l-a omorât pe Asael din ură, ci din legitimă apărare, pe când Ioab l-a urmărit cu răutate şi s-a răzbunat pe Abner în timp de pace pentru ceea ce s-a întâmplat în timp de război.

Cum se aplică apărarea legitimă la situaţia din Afganistan?

Când l-au întrebat ostaşii pe Ioan Botezătorul ce trebuie să facă ei ca să fie neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, el nu le-a spus să se lase de meseria lor, ci să se mulţumească cu plăţile lor şi să nu stoarcă de la nimeni nimic cu sila. Dacă sunteţi ostaşi, trebuie să vă faceţi datoria de ostaşi, dar să nu uitaţi că şi în calitate de ostaşi trebuie să iubiţi oamenii şi să căutaţi a face ceea ce este pentru binele lor şi să preţuiţi totdeauna viaţa fiecărui om. Întrucât atârnă de voi trăiţi în pace cu toţi oamenii. Şi nu uitaţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru fiecare zi de pace pe care v-o dă şi cereţi-i ca să vă păzească de situaţii în care să fie luată viaţa cuiva.

Bunelul meu a participat la al doilea război mondial şi a mers până la Berlin, apoi, de acolo a trebuit să meargă până în Mongolia şi doar după aceea s-a întors acasă. Când îl întrebau nepoţii câţi oameni a omorât, el spunea cu mândrie că a trecut prin război fără să omoare un singur om. Cineva din nepoţi îl rugau să nu spună la nimeni aceasta ca să nu se facă şi pe el şi pe ei de ruşine. Ei credeau că este rău să fii ostaş care ai fost la război şi nu ai omorât nici un inamic. Bunelul însă le spunea nepoţilor şi copiilor săi că poate datorită faptului că a pus preţ pe vieţile tuturor oamenilor, a pus şi Dumnezeu preţ pe viaţa lui şi după ce a trecut printr-un război atât de groaznic, s-a întors acasă înapoi la familie, chiar dacă a fost rănit grav.

Ce crede cititorul la acest subiect? Scrie-ţi la comentarii…

Articole recomandate: