Anne Graham despre atentatul din 11 septembrie 2001

Acest articol este răspuns la o replică primită la un comentariu scris de mine la articolul „Care a fost cauza masacrului evreilor”. Iată comentariul meu:

Cei care iubesc pe Dumnezeu, au fost hotărâţi mai dinainte să fie asemenea chipului Domnului Isus (Romani 8:28-29) şi ei trăiesc călăuziţi de Duhul Sfânt, iar cei care nu iubesc pe Dumnezeu şi „n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28). După cum vezi cei care fac răul sunt călăuziţi de mintea lor blestemată, iar cei care trăiesc în neprihănire, trăiesc aşa pentru că Dumnezeu îi călăuzeşte prin Duhul Său să trăiască o viaţă fără păcat. Cineva a spus că actul terorist din 9 Septembrie 2001 s-a întâmplat nu din cauza că Dumnezeu a părăsit America, dar din cauza că America L-a părăsit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu, ca si un cavaler, s-a ferit într-o parte.

La care am primit următoarea replică:

S-ar putea înţelege că unii sunt predestinaţi pentru bine iar alţii pentru rău. Sunt de acord că cei ce nu au căutat sa păstreze pe Dumnezeu în conştiinţa săvârşesc lucruri neîngăduite, numai că după cum şi exemplul atentatului din 11 septembrie 2001 arată, nebunia acelora se răsfrânge asupra oamenilor nevinovaţi care cad victime pentru simplul motiv de a se fi aflat la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Aceia care au declarat ca Dumnezeu a părăsit America sau orice altă ţară sunt cel puţin iresponsabili. Ar trebui să vină şi să spună ce trebuie făcut ca Dumnezeu sa fie „îmbunat”, eventual prin exemplele proprii din viaţa lor. .

Nu am specificat numele persoanei care a făcut această afirmaţie, din moment ce nu avea să dau prea multe detalii în ce priveşte contextul în care a fost făcută şi care au fost argumentele. Acum că pare iresponsabilă această afirmaţie, vreau să vă prezint cine a făcut această afirmaţie şi contextul în care a fost făcută şi care au fost argumentele.

Această afirmaţie a fost făcută de Anne Graham, fiica binecunoscutului evanghelist Billy Graham într-un interviu în emisiunea „Early Show” (Spectacolul matinal). Ea a fost întrebată de Jane Clayson cu privire la atentatul din 11 Septembrie 2001: „Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva şi să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?”

Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregătite dinainte (se poate vedea pe videoclipul înregistrat): „Si eu mi-am pus deseori această întrebare si mi-am găsit următoarele răspunsuri… Cred, de fapt nu cred, ci sunt profund convinsă că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi. Numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să iasă din şcolile noastre, din guvernul si din vieţile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui… Si El, fiind un adevărat gentleman, cred că pur si simplu S-a dat, calm, la o parte… Cum de mai îndrăznim noi oare sa-I cerem binecuvântarea, mila şi protecţia Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in şcoli etc.)

Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţara atee şi care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu doreşte nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus Ok. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA…
Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi), iar noi am spus Ok.

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa ştie ce vorbeşte, aşa că am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus că profesorii si diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi, în nici un caz, de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.)

Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, băieţii fiind baieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea sa se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem părinţilor că le-au primit de la şcoala. Iar noi am spus Ok.

Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât îşi fac bine treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.
Apoi, nişte libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect si apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus Ok. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai departe, afişîndu-le pe Internet. Iar noi am spus Ok, au dreptul la libera exprimare. Apoi, industria show-business-ului a spus: hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa si sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, aşa că totul a mers înainte.
Iar acum ne întrebăm speriaţi de ce copiii noştri nu sunt conştiincioşi, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi.
Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce seamănă omul, aceea şi seceră. Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţa ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi Mi-aţi spus să plec din şcoli? E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar ne îndoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toţi oamenii vor să meargă în ceruri, deşi nu cred, nu gândesc, şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.

Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmeze pe Satana, care, se ştie că, la rândul lui, crede şi el şi se înfioară…
E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privind pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite şi altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud şi obscen trece liber prin cyberspaţiu, dar orice discuţie publică despre Dumnezeu este împiedicată la şcoală şi la locul de muncă. Este, în sfârşit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii.