(ANALIZĂ) Pericolele adoptării proiectului de lege anti-discriminare pe criteriul de „orientare sexuală”

Sintagma ambigue – „orientare sexuală”

Totul ar fi bine, dacă autorii proiectului de lege nediscriminare (Ministerul Justiţiiei şi Coaliţia Nediscriminare) nu ar fi introdus printre criteriile de discriminare, cum ar fi rasa, nationalitatea, sexul, varsta, culoarea pielii, avere, origine socială, etc. sintagma ambigue de „orientare sexuală” (art.1). Acest nou „criteriu de discriminare” nu se mai întîlneşte nicăieri în legislaţia Republicii Moldova şi, mai mult, nu este definit chiar în textul proiectului de lege nediscriminare. În versiunea iniţială, această sintagmă avea următoarea definiţie:

Orientarea sexuală – se referă la următoarele categorii de persoane: heterosexuali, homosexuali, bisexuali şi persoanele transgender. Aceasta se va aplica de asemenea cuplurilor de acelaşi sex.

Autorii proiectului de lege au renunţat la reflectarea acestei definiţii din mai multe considerente: 1. Definirea acestui termen în lege avea să trezească indignare din partea societăţii, de-aceea s-a mers pe calea de minimă rezistenţă – refuz la definire. 2. Pentru a lăsa loc altor intepretări cum ar fi pedofilie (atragere sexuală către copiii), zoofelie (atragere sexuală către animale), etc. Termenul „orientare sexuală” nu a fost născocit de moldoveni. Este un termen care a fost bine gîndit de comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) din Vest, care transmite mesajul că homosexualitatea este înnăscută şi de-aceea are dreptul să figureze pe aceeaşi treaptă cu rasa, nationalitatea, varsta, etc. De menţionat că termenul „orientare sexuală” a înlocuit termenul arhaic „preferinţă sexuală”,care înseamnă de fapt alegere sexuală şi nu înclinaţie sexuală de la naştere.  Pînă în prezent ştiinţa nu a putut demonstra că homosexualitatea este înnăscută, ci este cauzată de o combinatie de factori sociali, biologici si psihologici. Încă un lucru foarte important. Dacă celelalte criterii de discriminare (rasă, sex, culoarea pielii, dizabilitate, etc) sunt neutre din punct de vedere moral şi sexual, atunci „orientarea sexuală” nu este nici pe departe un criteriu moral neutru, întrucît presupune o formă de comportament sexual. În concluzie, sintagma „orientare sexuală” nu poate fi calificată ca şi criteriu de discriminare. Dacă se merge pe formula aceasta, atunci mâine-poimâine prostituatele, drogaţii, beţivii şi alte „minorităţi X” vor pretinde să ocupe locul în această listă.

Interzicerea discriminării în domeniul angajării în cîmpul muncii

Articolul 8 alin.1 al proiectului de lege nediscriminare interzice discriminarea la angajarea în cîmpul muncii. Citez: „Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe baza criteriilor specificate la Articolul 1 al prezentei legi”, inclusiv după criteriul de „orientare sexuală”. La alin.3b se spune că „refuzul de angajare se consideră neîntemeiat dacă se pretinde necorespunderea persoanei unor condiţii care nu au nimic în comun cu calificarea profesională…”. Cu alte cuvinte, dacă spre exemplu, o persoană vine să se angajeze la o şcoală în calitate de profesor sau la grădiniţă, în calitate de educator, sau într-o companie privată  şi corespunde tuturor cerinţelor profesionale ale angajatorului dar menţionează că este homosexual, atunci refuzul angajatorului (fie pe motiv de convingeri religioase, fie din alte motive) va fi calificat ca discriminare directă. Potrivit proiectului de lege de modificare a Codului Penal (dedicat exclusiv sintagmei „orientare sexuală”), care a fost elaborat odată cu proiectul de lege nediscriminare,  persoanele juridice, care vor discrimina pe criteriul de „orientare sexuală” vor fi amendate astfel, citez: „persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la  1000  la 1500 unităţi convenţionale.”, ceea ce înseamnă pînă la 27 mii lei. Mai mult, potrivit Art.9 angajatorul va fi obligat, citez „să instituie un regulament intern al unităţii dispoziţii de interzicere a discriminării” şi să „coopereze cu salariaţii pentru instituirea unei ordini interioare care să prevină şi să excludă cazurile de discriminare”. Cu alte cuvinte, angajatorii vor fi nevoiţi să-i protejeze pe homosexuali de ceilalţi salariaţi, care nu vor dori să lucreze alături de persoane de o altă orientare sexuală. Reiese, că minoritatea va discrimina majoritatea. Mă întreb, cum legiuitorul va judeca atunci cînd un angajator va da refuz de angajare unui homosexual pe motiv de convingere religioasă sau de opinie (criterii, care de-asemenea se regasesc în Art.1 al pr. de lege nediscriminare)? Lucrurile se ciocnesc cap în cap. Ori, judecătorul va da cîştig de cauză homosexualului, aşa cum ne arată practica judecătorească a ţărilor Europene care a adoptat deja legea anti-discriminare? Recent, judecătorii Menbei si Bitson din Marea Britanie, au decis în cadrul unui caz legat de  cuplul Jones care au fost părinţi adoptivi, că drepturile homosexualilor sunt mai presus de drepturile creştinilor, la respectarea convingerilor şi a valorilor lor morale. Încă ceva. La elaborarea proiectului de lege nediscriminare, Republica Moldova a abuzat de prevederile Directivei Consiliului UE 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 (apropo, unica Directiva Europeana privind drepturile omului, care conţine sintagma „orientare sexuală” ca şi criteriu de discriminare), care stabileste cadrul general pentru tratamentul egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca. Potrivit acestei Directive, bisericile si organizatiile religioase isi pastreaza dreptul de a angaja persoane care le sunt potrivite, lucrul care nu este măcar menţionat în proiectul de lege nediscriminare, elaborat de Ministerul Justitiei şi care este extrem de important.

Interzicerea discriminării în accesul la bunuri şi servicii disponibile publicului

Aceasta este o altă sferă, acoperită de sintagma „orientare sexuală” (articolul 10). Citez art.10 punctele a si b: „Este interzisă orice formă de discriminare…privind accesul persoanelor la: serviciile oferite de autorităţile publice, servicii de asistenţă medicală şi alte servicii de sănătate….”. Deşi oficializarea căsătorilor la Oficiul Stării Civile este un serviciu public, homosexualii nu se vor putea căsători în baza acestei legi, întrucît Constituţia RM şi Codul Familiei defineşte familia ca fiind uniune dintre un barbat si o femeie. Însă, această prevedere va constitui pentru homosexuali un punct de reper legal pentru a împinge, mai devreme sau mai tîrziu, legiuitorii să modifice definiţia familiei în Constituţie (termenii „barbat” si „femeie” se vor înlocui cu termenii „partener 1” şi „partener2” ), aşa cum s-a întîmplat în ţările care au adoptat legea anti-discriminare şi înregistrează acum căsătorille cuplurilor de acelaşi sex.  Un alt serviciu public este adopţia copiilor, care bineînţeles nu se va extinde asupra homosexualilor în cadrul acestei legi, dar care va servi cum am menţionat mai sus, ca punct de reper pentru a schimba alte legi pe viitor. Cu siguranţă, însă, persoanele care vor dori să-şi schimbe sexul (li se mai spune transsexuali), vor putea în baza art.10 pct.b să ceară instituţiei publice medicale, să li se facă intervenţie chirurgicală în vederea schimbării organelor sexuale. Unii medici deja promit că în curînd, operaţii de schimbare a sexului se vor face şi în Moldova. Iar dacă vre-o instituţie medicală sau vre-un chirurg vor refuza schimbarea sexului, acestora li se vor aplica amenzi usturătoare pentru discriminare. Trebuie numaidecît să menţionez că nu există nici o Directivă adoptată de Consiliul Europei sau vre-un alt document european care să oblige statele-membre să elimine discriminarea în baza criteriului de „orientare sexuală” în accesul la bunuri şi servicii. Moldova, abuziv a extins combaterea discriminării în accesul la bunuri şi servicii şi peste sintagma „orientare sexuală”, ceea ce este ilegal.

Interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului (articolul 11)

După mine acesta este cel mai deocheat articol din acest proiect de lege. Citez: ” Instituţiile de învăţămînt şi educaţie asigură respectarea principiului nediscriminării: a) prin acces la instituţiile de învăţămînt de orice formă şi nivel; b) în procesul de educaţie, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate; c) în activitatea didactică şi ştiinţifico-didactică; d) prin elaborare de materiale didactice şi programe de studii; e) prin informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării faptelor discriminatorii şi aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de sesizare a autorităţilor abilitate;  f) realizează în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe educaţionale pentru copii şi pentru părinţi, în vederea prevenirii şi combaterii discriminării. (2) Instituţiile de învăţămînt şi educaţie nu pot stabili principii de admitere bazate pe restricţii directe ori indirecte, cu excepţia cazurilor stipulate de legislaţia în vigoare. (3) Dispoziţiile alin. (1) nu vor fi interpretate ca fiind o limitare a dreptului instituţiilor de învăţămînt de a refuza admiterea persoanei, calificările căreia nu corespund nivelului necesar pentru admitere, atîta timp cît refuzul este justificat şi nu este determinat de apartenenţa persoanei la o categorie protejată.”. În limbajul popular, legea va permite homosexualilor atît să se angajeze în calitate de profesori în instituţiile de învăţămînt, cît şi să participe la elaborarea programelor de studii şi să-i îndoctrineze pe elevi şi studenţi cu propagandă a modului de viaţă homosexual. Ca dovadă vreau să aduc România, ţară care a adoptat legea anti-discriminare în domeniul învăţămîntului bazată pe criteriul de „orientare sexuală”. În anul 2005 Fundaţia ACCEPT din România a elaborat un manual pentru profesori, care se numeşte „ORIENTARE SEXUALĂ”. Broşura, care ar putea fi interpretată ca un mic manual alternativ de educaţie sexuală, aduce informaţii despre homosexualitate în mediul şcolar. În manual, profesorii sunt sfătuiţi cum ar trebui să organizeze familiarizarea elevilor cu opţiunea homosexuală, descrierea acesteia ca pe ceva firesc, normal. La fel ca într-un manual, nu lipsesc unele exerciţii pentru elevi, pentru ca aceştia să-şi poată defini orientarea sexuală, sau date despre asociaţiile gay-lor şi lesbienelor din România. Acelaşi lucru se va întîmpla şi în instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova, dacă nu se vor găsi voci tari care să spună NU legii nediscriminare pe criteriu de „orientare sexuală”. De-asemenea trebuie de menţionat că la nivel European nu există nici un act normativ, care să dicteze eliminarea discriminării în domeniul educaţiei pe criteriul de „orientare sexuală”. Aşa că Moldova nu este datoare să extindă sintagma „orientare sexuală” peste domeniul învăţămîntului.

Consiliul pentru prevenirea şi combaterea discriminării

Articolele 12-18 reglementează cadrul instituţional. Se propune crearea unui Consiliu Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Discriminării, care să monitorizeze cu stricteţe toate cazurile de discriminare a persoanelor care cad sub incidenţa legii nediscriminare. Consiliul va fi constituit din 5 persoane numite de Parlament, pe o perioadă de 5 ani. Consiliul va aputea iniţia atît propuneri legislative în domeniul nediscriminarii, cît şi să examineze cazurile contravenţionale de discriminare şi să aplice sancţiuni, după caz. Pe de o parte acest organ pare să fie necesar, iar pe de altă parte, după mine, anume acest organ va juca rolul determinant în progresarea agendei homosexuale în Republica Moldova.

Proiectul de lege ofera minoritatilor sexuale posibilitati pentru deschiderea noilor organizatii obşteşti

Articolul 19 al proiectului de lege este dedicat activitatii asociatiilor obstesti in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii si scrie:

(1) Pentru prevenirea si combaterea discriminarii asociatiile obstesti cu atributii in domeniu, pot coopera cu autoritatile administratiei publice si cu organele competente. (2) Asociatiile obstesti au dreptul: a) sa inainteze in instantele judecatoresti actiuni pentru protectia victimelor discriminarii; b) sa adreseze, organelor competente, propuneri privind tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de savârsirea faptelor discriminatorii; c) sa solicite instantei de contencios administrativ anularea in tot sau in parte a actelor, ce contin prevederi discriminatorii, emise de autoritatile publice; d) sa acorde asistenta consultativa victimelor discriminarii; e) sa monitorizeze indeplinirea de catre organele administratiei publice centrale si locale a prevederilor stipulate de legislatia in vigoare; f) sa puna la dispozitie si sa publice informatii in materia nediscriminarii; g) sa inainteze autoritatilor administratiei publice propuneri pentru modificarea legislatiei in vigoare in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii.

Nu uitati ca tot ce cuprinde aceasta lege se aplica si homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor si trans-sexualilor si asa cum ei au fost si sunt cei mai interesati in obtinerea acestei legi, ei vor fi cei care vor cauta si sa profite cel mai mult de ea. Vor inregistra multe organizatii obstesti ca sa sufoce si sa sfideze societatea, biserica, institutiile de invatamânt, oamenii de afaceri si pe oricine va sta in calea lor oprindu-i sa raspândeasca imoralitatea.

Răspunderea pentru faptele de discriminare

Potrivit art.20, „faptele de discriminare sunt pasibile răspunderii penale, administrative, civile şi disciplinare conform legislaţiei în vigoare„. Mai sus am spus că odată cu proiectul de lege nediscriminare a fost elaborat proiectul de lege privind modificarea Codului Penal, care instituie pedepse pentru persoanele fizice, juridice şi funcţionari publici, care discriminează după criteriul de „orientare sexuală”. Astfel, potrivit acestui document, faptele de discriminare pe criteriu de „orientare sexuală”: „ se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 200 de ore, sau cu închisoare pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la   1000  la 1500 unităţi convenţionale. (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore sau cu închisoare pînă la 3 ani în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.„. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, toţi cetăţenii Republicii Moldova care vor discrimina direct sau indirect pe homosexuali, în public sau în privat, vor fi catalogaţi infractori şi vor fi pedepsiţi după toate rigoriile legii. Mai mult, art.23 menţionează că  „sarcina probării lipsei discriminării este pusă pe seama pîrîtului„. Aceasta înseamnă că în instanţa de judecată nu persoana discriminată va dovedi că a fost discriminată, dar persoana pîrîtă va trebui să demonstreze că nu a făcut discriminare. Moldova se află în pragul declanşării unui şir mare de dosare administrative şi penale pe faptele discriminării, întrucît această lege va încerca să „închidă gura” tuturor celor care nu pot tolera modul de viaţă homosexual ca pe ceva firesc. Această lege cu siguranţă va provoca revolte mari în societate şi va lăsa o pată murdară pe partidele politice, care vor da votul pentru ea.

Moldova nu este datoare să adopte legea nediscriminare pe criteriul de „orientare sexuală”

Şi asta din cîteva motive:

1. Moldova NU este inca o tara candidata pentru aderarea la UE, fiind doar parte a Politicii de vecinatate a UE. Aceasta inseamna Moldova nu are obligatia sa-si armonizeze legislatia cu directivele europene in momentul de fata.

2. Legile UE impotriva discriminarii si pentru tratamentul egal al fortei de munca NU SUNT direct legate de posibilitatea ridicarii vizei pentru calatoria cetatenilor Moldovei in UE. Ridicarea vizei are in primul rand de-a face cu criterii tehnice (cum ar fi reforma institutiilor vamale si a politiei de frontiera, etc. care tin de Ministerul Justitiei si cel de Interne) si cu criterii politice.

3. Chiar si in eventualitatea in care Moldova ar fi o tara candidata sau membra, propunerea legislativa este bazata doar pe cele doua directive mentionate in Articolul 1 al proiectului de lege – Directiva Cosiliului UE 2000/43/EC din 29 iunie 2009 si Directiva Cosiliului UE 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000. Prin urmare, nu este necesar sa fie incluse aspecte care nu sunt legate de aceste doua directive. Alte tari UE, cum sunt Austria sau Belgia, care au implementat legislatie bazata pe cele doua directive, fie au 1). evitat includerea de elemente aditionale care nu sunt parte a celor doua directive (Austria), fie 2). au inclus o clauza comprehensiva pentru domeniul religios referitoare atat la conditiile de angajare cat si la asigurarea de bunuri si servicii (Belgia).

4. Moldova este o ţară, în care, potrivit ultimului recensămînt trăiesc peste 95% de creştini, care împărtăşesc valorile biblice, iar potrivit Bibliei, homosexualitatea este păcat, un mod de viaţă sexual pervers şi nefiresc, neacceptabil pentru o societate creştină. Uniunea Europeană şi Consiliul Europei respectă contextele culturale a fiecărei ţări-membre şi lasă ca Guvernele naţionale să decidă individual ce este acceptabil şi este neacceptabil pentru societăţile lor.

Care este soluţia pentru Moldova?

În cadrul interviului acordat unui site moldovenesc la 9 Martie 2011, premierul Vlad Filat, a declarat că adoptarea legii anti-discriminare este o condiţie impusă de UE (mai sus am demonstrat că nu este chiar aşa). Dînsul sugerează un compromis, şi anume  aplicarea cîtorva amendamente la lege, care ar garanta libertatea religioasă de exprimare şi care nu ar permite pe viitor înregistrarea căsătoriilor cuplurilor de acelaşi sex pe teritoriul Republicii Moldova. Aceste amendamente reiese din amendamentele care au fost adoptate anul trecut la APCE. Dar ce facem, dle. prim-ministru, cu accesul homosexualilor în instituţiile de învăţămînt, la bunuri şi servicii publice şi la angajarea în cîmpul muncii? De ce, înainte ca legea să fie aprobată în Guvern, nu s-a prezentat nici o analiză publică cum a evoluat legislaţia non-discriminare în alte ţări, care au adoptat-o. Consider că unica soluţie este excluderea sintagmei „orientare sexuală” din proiectul de lege nediscriminare sau respingerea integrală a acestui document, argumentînd în faţa Consiliului Europei că Moldova nu poate adopta o lege, care  contrazice valorilor şi spiritului creştin a ţării noastre. Fac apel către toţi parlamentarii, cerîndu-le să stea tare pe valorile noastre strămoşeşti şi să respingă în parlament legea privind prevenirea şi combaterea discriminării. Voi încheia acest articol cu fraza lui Ştefan cel Mare: …Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor…„.