Ca şi oricărui moldovean îmi place foarte mult muzica şi cântecele noastre populare. Când mă aflu departe de casă, ascult colecţiile pe care le am în computer. În acest articol doresc să fac analiza unui cântec pe care îl interpretează Zinaida Julea şi care abordează subiecte teologice, dar dintr-o perspectivă îndepărtată şi străină de Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să ajut cititorul să privească acest cântec prin prisma învăţăturii biblice şi să nu se lase influenţat de erorile teologice grave ce le cuprinde.
La Cer (Rai) nu putem urca prin eforturi proprii
Cântecul începe astfel:
Foaie verdea-a bobului,
Am luat scara să mă sui,
În înaltul Cerului,
Sus la poarta Raiului
Acest început al cântecului reflectă gândirea tuturor oamenilor şi a stat şi stă la baza tuturor religiilor de provinienţă omenească. Oamenii realizează că sunt păcătoşi, realizează existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice, dar aproape toţi cred că pot să intre în Împărăţia Cerului sau în Rai prin eforturile proprii, prin faptele lor bune. Nu poate nimeni intra în Rai prin eforturile proprii.
Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)
Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)
Dumnezeu oferă tuturor oamenilor intrare în Cer, adică darul vieţii veşnice, dar aceasta se poate realiza nu prin eforturi proprii omeneşti, ci prin credinţă în Domnul Isus Hristos.
Dumnezeu cheamă pe toţi oamenii în Rai
În continuare, cântecul popular spune:
Găsi-i poarta încuiată,
Cu o mamă de lăcată.
Oare chiar aşa să fie? Cine a pus acest mare lacăt?
Când a scris creştinilor din oraşul Corint, Apostolul Pavel a spus despre sine şi alţi slujitori ai Evangheliei astfel:
Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! (2 Corinteni 5:20)
Iată ce a făcut Dumnezeu pentru a deveni posibilă intrarea noastră în Rai:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan 3:16)
Şi cu aceasta nu a sfârşit, ci în fiecare zi Dumnezeu îndeamnă pe fiecare om la pocăinţă, fără care nu va putea nimeni intra în Rai. Iată ce întrebare îţi pune El în Scripturi:
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:4-6)
Cine a pus lacătul cel mare la poarta Raiului? Fiecare om îşi pune singur lacătul prin împietrirea inimii lui, care nu vrea să se pocăiască şi astfel îşi adună o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.
Curvia nu este dragoste, ci păcat vrednic de pierzarea veşnică
Este trist când de multe ori în cântecele populare este folosit cuvântul “dragoste” în sens de relaţii sexuale, dar cel mai des în sens de curvie. Iată un exemplu şi în această cântare:
Paznicul m-a întrebat,
De-am pe lume vreun păcat.
D-apoi cum de n-oi avea,
C-am iubit în viaţa mea.
De-aş spune păcatele,
Nici în iad nu m-ar primi.
Cine iubeşte cu adevărat, este credincios soţului sau soţiei, i se dăruieşte până la moarte şi astfel arată caracterul lui Dumnezeu. Dragostea adevărată nu este un păcat, ci o mare virtute pentru că:
Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.(1 Ioan 4:16-17)
Dragostea adevărată ne dă siguranţă şi deplină încredere că nu vom fi condamnaţi în ziua judecăţii, iar acel “iubit” despre care se spune în cântare, este curvia despre care conştiinţa fiecărui imoral şi spune că va fi condamnată în ziua judecăţii. Dumnezeu spune acelaşi lucru în Scripturi:
Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Epistola către Evrei 13:4)
Nu trebuie nimeni să creadă cele spuse în cântare că nu va fi primit în iad din pricina multelor păcate. Biblia vorbeşte şi la acest subiect când descrie pedeapsa eternă a celor ce au respins iertarea şi darul fără plată a lui Dumnezeu arătat în Hristos Isus.
Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)
Oamenii iubesc păcatul şi nu le pasă de soarta lor eternă
În continuare cântarea spune:
De la mine pân-la Rai,
Drumu-i numai spini şi scai.
De iubit eu m-oi lăsa,
Când mormântul mi-or săpa,
Şi când mă va tămâia,
Popa cu cadelniţa.
Alegerea o fac oamenii şi paradoxul este că ei nu vor să accepte viaţa cu Dumnezeu, pentru că iubesc mai mult păcatul, aşa cum spune Scriptura:
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. (Evanghelia după Ioan 3:17-19)
Oamenii nu acceptă viaţa cu Dumnezeu pentru că le pare plictisitoare faţă de cea pe care şi-o trăiesc în păcat. Când eram la întâlnirea cu absolvenţii, s-a apropiat de soţia mea unul din foştii colegi, care era în stare de ebrietate şi a început să o compătimească că “trăieşte aşa o viaţă de grea, nu bea, etc.” În drum spre casă, după ce mi-a povestit aceasta, soţia a mai spus: “Eu am impresia că aş muri dacă aş trăi o zi aşa cum trăieşte el…”. Şi a spus cu multă mulţumire în inimă câtă fericire şi împlinire a căpătat viaţa ei din momentul când L-a cunoscut pe Domnul Isus şi a ales să trăiască în deplină ascultare de El.
Autorul cântecului acesta popular insistă mult să rămână în starea lui păcătoasă şi se complace astfel:
Acuma văd şi ştiu bine,
Că-n Rai nu m-aşteaptă nimeni.
Am ştiut eu şi aşa,
Nicicum Raiul n-oi vedea.
Omul care alege păcatul nu poate scăpa de moarte şi de iad
Cuvintele de la încheierea cântecului sunt o totală aberaţie pe care unii păcătoţi se încumetă să o creadă, şi anume:
Fii Raiule sănătos,
Eu m-oi duce mai pe jos.
M-oi duce iar pe pământ,
Să mai trăiesc şi să cânt.
Voi cânta să mă asculte,
Omul cel cu gânduri multe.Să nu creadă nimeni aşa ceva. Dumnezeu spune în Biblie:
… oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. (Epistola către Evrei 9:27)
De aceea, fă o analiză a vieţii tale azi. Vezi unde te afli şi unde mergi. Nu cumva te complaci în păcat şi nici nu vrei să auzi de viaţa cu Dumnezeu? Nu cumva eşti din numărul celor ce numesc curvia “iubire” şi o practică? Vino-ţi azi în fire şi întoarce-te din toată inima la Dumnezeu prin credinţă din inimă în Domnul Isus Hristos şi prin pocăinţă sinceră. Dumnezeu să te ajute şi să aibă milă de tine şi de noi toţi.