Alerg spre țintă?

Cred că fiecare dintre noi a admirat un anumit tip de sport, dar cu siguranță cel mai des și cel mai simplu joc care are cele mai simple reguli este alergatul. Din copilărie am alergat la întrecere cu frații, vecinii noștri și câștigătorul era acel care ajungea primul la linia de finiș, sau la locul stabilit dinainte. Toți cunoșteau direcția, fiecare dorea să ajungă cel dintâi, astfel câștigând respectul și admirația prietenilor săi, testând și abilitățile sale.

În zilele noastre alergatul a ajuns parte din viața multor persoane care doresc să mențină un mod de viață sănătos iar ținta nu mai constă într-o linie de finiș cu alți concurenți ci un anumit număr de calorii arse sau un kilometraj parcurs per total. Încă din vremuri îndepărtate alergatul a fost o activitate des practicată. În timpul alergării trebuie să scăpăm de orice ar putea să ne îngreuneze acest proces: bagaje, haine grele, accesorii de prisos…Alergătorii antici- grecii ar alerga sumar îmbrăcați pentru a nu fi împovărați. Sportivii olimpici din zilele noastre poartă niște haine speciale. Nu doresc ca nimic să-i încetinească sau să le scurgă energia. Ca și creștini, suntem antrenați într-o alergare, dar fără concurență, ci fiecare individual, cu un premiu cu mult mai prețios decât pentru un alergător de maraton, și cu o destinație cu mult mai extraordinară!!! Apostolul Pavel face referință la câteva tipuri de sporturi, dar aș dori să atragem atenția asupra alergării:

”Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg.” 1 Corinteni 9:24-26a

Alergarea noastră va fi răsplătită cu un premiu ceresc și cununa care ne este pregătită este destinată fiecăruia care atinge linia de finiș pe care ne-a pus-o Dumnezeu- Să ne ducem mântuirea până la capăt. Viața cu Dumnezeu- această alergare a Credinței implică înfrânări- nu poți fi înscris la maraton dar să te oprești la fiecare intersecție pentru a servi o băutură răcoritoare, să te mai odihnești pe un scaun, să mai privești un film și să pretinzi a fi învingător, nerespectând regulile cursei. Viața de creștin nu este o viață de confort și distracție- ci o alergare care implică efort, consacrare și îndeplinirea condițiilor pe care le-a stabilit Dumnezeu. De-a lungul traseului întâlnim și ispite, obstacole, dar avem o promisiune de la Domnul pentru toți cei care-L iubesc:

”Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iacov 1:12

Este un parcurs, un mod de viață prin care ajungi să fii găsit bun, iar această calificare se vede în felul cum trăiești zilnic, cum treci ispitele, și suntem numiți fericiți când le răbdăm. Această cursă spre cer nu este un chin sau o osândă, ci un timp în care ne pregătim de veșnicie, încrezându-ne la fiecare pas în făgăduințele Sale. Cel mai frumos este că atunci când ne naștem din nou, când ne pocăim de păcatele noastre, Dumnezeu ne echipează cu tot ce avem nevoie pentru a ajunge la linia de finiș în alergarea noastră:

”Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia, cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” 2 Petru 1:2-8

Cuvântul lui Dumnezeu este regulamentul alergării noastre spre cer! Fiecare aleargă pentru sine, aici nu există concurență. Distanța fiecăruia este hotărâtă de Dumnezeu. Creștinul trebuie să trăiască o astfel de viață încât cei din jur să-L vadă pe Hristos proslăvit în el și să-L privească cu uimire. Ochii noștri să fie mereu ațințiți la Domnul Isus, care ne-a înrolat în această alergare, iar scopul vieții pământești să fie la fel cum a spus și Pavel bisericii din Filipi:

”Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Filipeni 3:10-14

Așa să ne ajute Dumnezeu!