Cum ar fi să te gândești și la alții

Nu este greu de observat că egoismul lumii în care trăim a făcut ca mulți oameni să își închidă inimile pentru a-i ajuta pe cei din jurul lor. Dacă pe vremuri a face bine era un mod de viață, acum cele mai multe binefaceri fie sunt însoțite de manifestări pompoase fie sunt organizate condiționat. A face bine și a avea ușa inimii deschisă este o calitate a lui Dumnezeu. De fapt de multe ori zgârcenia locuiește în mulți dintre noi.

Deseori auzim expresia “nu am” sau “sunt sărac”. Această expresie vrem sau nu, o întreținem fără să ne dăm seama și apoi se dezvoltă în atitudini rele și chinuitoare. Este mult vizibilă această zgârcenie în relație cu cei din jurul nostru. Ne gândim că dacă voi da eu nu voi avea. Biblia nu ne spune să nu ne gândim la nevoile noastre, dar ne spune să ne gândim și la alții. Prin urmare oamenii din jurul nostru care o duc mai rău, sunt un test al dărniciei noastre.

Dacă mereu spun “nu pot” sau “nu am” pe când foarte ușor pot să mă împart și cu aproapele meu, comit un mare păcat. Unii sub pretextul că doresc să fie economi buni nu vor niciodată să dea nimic la alții. Se scuză că dacă voi da, nu voi mai avea. Da este adevărat, acel lucru împrumutat poate să se deterioreze, dar imagineaza-ți că faptul că l-ai ajutat pe cineva poate să fie pentru ultima dată fie în viața ta fie în viața celui căruia i-ai dat.

Cunosc multe cazuri când oameni dragi din aceeași lucrare niciodata nu au dorit să dea nimic aducând acest motiv în discuție, sau alții niciodată nu vor da mijlocul de transport nimănui doar pentru că, spune el, cunoaște prețul și greul cu care l-a dobândit. Este adevărat trebuie să fim înțelepți și cu bun simț în relații, și dacă ai luat ceva întreprinde tot ce ține de tine ca să întorci fără nici o pagubă, căci așa spune și Dumnezeu în cartea Exodul, dar când îți închizi inima fără nici un pretext atunci ai căzut în capcana zgârceniei și ți-ai adus nume rău, un nume al zgârceniei.

Viața mea și a ta nu stă în nici un lucru material din această lume, ci în inimi deschise care sunt gata mereu să sară în ajutor. Cred cu tărie că oamenii zgârciți au o mare problemă cu Dumnezeu. Numai Dumnezeu este proprietar deplin al tuturor lucrurilor și prin urmare totul îi aparține Lui. Biblia spune că al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc” (Ps. 24:1).

Noi suntem administratori ai bunurilor pe care Dumnezeu ni le-a încredințat temporar, de aceea ca și copii ai lui Dumnezeu nu avem dreptul să fim zgârciți. Apostolul Pavel îi spunea lui Timotei că „noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm nimic din ea” (1 Timotei 6:7). Ceea ce se cere de la noi este să fim găsiți credincioși în ceea ce am primit. Dumnezeu ne va cere socoteală într-o zi de ceea ce am făcut cu banii, timpul, talentele, darurile spirituale și toate lucrurile primite de la El.

Atunci când dăruim, și nu ne închidem inima Dumnezeu este mulțumit și slăvit. Iar atunci când noi îi ajutăm pe cei nevoiași, le oferim o motivație puternică pentru ca ei să aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât de mulțumitor a fost Pavel când cei din orașul Filipi i-au trimis un dar prin Epafrodit? Noi am făcut pe cineva să aducă mulțumiri lui Dumnezeu?

Biblia ne arată că între lucrurile spirituale și cele materiale nu există o separare, ci o interdependență totală. De ce? Domnul Isus ne spune: „pentru că acolo unde este comoara voastră, acolo este și inima voastra” (Matei 6:21). Și pentru că nimeni niciodată nu a luat nimic din această lume, uită-te în jur, și începe a te gândi și la alții.