A fost Isus Hristos primul comunist?

Am rămas uimit când citit azi noutatea despre afirmaţiile preşedintelui ţării noastre Vladimir Voronin, care în timpul vizitei la mănăstirea “Sfântul Nicolae” de la Condriţa a spus că “Domnul Isus Hristos a fost primul comunist”. Mi-a părut rău să citesc că unii, care vor să fie slujitorii lui Hristos au căzut de acord cu această afirmaţie, sau nu au avut nimic să raspundă din Sfintele Scripturi la aceste afirmaţii.

Nici Isus Hristos şi nici creştinii adevăraţi nu au fost comunişti şi putem şti aceasta cu siguranţă. Iată un exemplu scris în Evanghelia după Marcu:

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenunchiat înaintea Lui, şi L-a întrebat: “Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” “Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. “Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: “Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă, să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” El I-a răspuns: “Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: “Îți lipseşte un singur lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. (Evanghelia după Marcu 10:17-22)

La prima vedere pare ca Isus ar fi fost urmat principul comuniştilor de a lua averile de la cei bogaţi să le dea la cei săraci. Punctul central aici şi motivul pentru care Isus i-a cerut acestui om nu era primul de a împlniti nevoile săracilor cu averile lui, ci pentru că averile ocupau locul pe care avea să-l ocupe Dumnezeu în viaţa lui. Domnul Isus căuta să ajute pe acest om să se elibereze de încrederea pe care o avea în averi. De altfel, după ce omul a plecat mâhit Biblia spune ca

Isus s-a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: “Cât de anevoie vor întra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: “Fiilor, cât e anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii, să între în Împărăţia lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Marcu 10:23-24)

Partea frumoasă care iese în evidenţă din acest text este că Domnul Isus a respectat şi pe omul acesta şi averea lui, nu i-a luat nimic cu sila. El, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Cuvântul prin care au fost făcute toate lucrurile şi fără care nu a fost făcut nimic, care este stăpân peste toate lucrurile şi fiind stăpân şi peste averile acetui om, nu i-a luat nimic cu sila şi nu a luat la nimeni cu sila nici odată nimic. Domnul Isus a respectat averea oamenilor şi aşa a învăţat pe toţi oamenii să facă.

Cât despre comunişti, istoria nu mai cunoaşte un regim sau un sistem care să fi jefuit şi omorât atâţia oameni. Mergeţi în fiecare localitate şi întrebaţi cum s-au fondat colhozurile şi apoi veţi afla cât de “benevol” au dat oameni averile lor şi cât “respect” pentru averile oamenilor au arătat comuniştii. Apoi, după ce au strâns toate averile şi rezervele oamenilor, atâta “grijă” au avut de săracii care mureau de foame în 1947 încât nu găseşti sat în Moldova unde să nu fost cazuri de canibalism.

Când a venit la mine în vizită azi unul din prieteni şi i-am spus că preşedintele ţării a spus că Isus Hristos a fost primul comunist, prietenul a întrebat: “Atunci de ce L-au prigonit şi L-au urât atât de mult pe Isus?” De ce pe noi, creştinii care am ales să ascultăm şi să urmăm pe Domnul Isus, ne-au urât cel mai mult, ne-au omorât, ne-au pus în închisori? De ce au procedat aşa cu El şi cu noi?

A mai spus preşedintele că comunişitii de azi nu mai sunt cei de altă dată… Chiar aşa să fie? Atunci de ce se numesc “comunişti”? De ce secera şi ciocanul a rămas semnul lor? Oare nu mai sunt Engels, Marx si Lenin idolii şi patriarhii lor? Dar toţi aceşti trei fondatori ai teoriei şi partidului comunist au fost pătrunşi până la măduva oaselor de ateism şi ură faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Comuniştii au fost şi vor fi totdeauna aceiaşi şi armele lor vor rămâne totdeauna aceleaşi. Una din ele este minciuna care poate întrece orice măsură.

Să ne rugăm pentru preşedintele ţării, pentru liderii partidului comunist şi pentru toţi oamenii care au ajuns să fie înşelaţi de această mare minciună a secolului şi pentru cei ce continue să se lase înşelaţi. Dumnezeu să le dea lumina Lui adevărată prin Evanghelie, credinţă şi darul vieţii veşnice.