De ce fondatorii societății „Turnul de veghe” credeau că Domnul Isus trebuia să vină în 1914

Întrebare:

De ce martorii lui Iehova afirmă că Domnul Isus a fost întronat ca și împărat ceresc în anul 1914, după exact 2560 ani de la distrugerea Ierusalimului?

A doua venire a Domnului Isus în 1914

Am arătat că afirmația cum că Domnul Isus a fost întronat ca și împărat ceresc în anul 1914 a fost o încercare a lui Russel (fondatorul societății “Turnul de veghe”) de a explica de ce Domnul Isus nu a venit efectiv pe pământ, după cum a prezis el.

Rămâne întrebarea: care au fost raționamentele lui Russel, care l-au făcut să afirme că a doua venire a Domnului Isus pe pământ va fi în anul 1914.

Raționamentele Martorilor lui Iehova cu privre la a doua venire a Domnului Isus în 1914:

În articolul “Anul 1914, un an însemnat” sunt aduse mai multe argumente de ce anul 1914 este un an însemnat. În a două jumătate a articolului autorul aduce argumente biblice de ce anul 1914 trebuia să fie anul instaurării Regatului lui Dumnezeu:

1. Ultimul rege necredincios, Zedechia, după afirmațiile lor, a fost înlăturat de la conducerea lui Iuda în anul 607 î.d.H. Argumentul lor este că Iehova a declarat în Ezechiel 21:25-27:

Și tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!” Așa vorbește Domnul Dumnezeu: “La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălțat, și ce este înălțat va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea și în mâna căruia o voi încredința.

2. Căderea lui Zedechia coincide cu distrugerea Ierusalimului.

3. Din profeția celor “7 timpuri” din Daniel capitolul 4 se poate deduce că sfârșitul “vremurilor neamurilor” va fi peste “7 timpuri” începând din anul 607 î.d. H. când a fost distrus Ierusalimul. Pentru că “7 timpuri” pot fi 7 ani, dar 7 ani sunt 2520 zile, dar zilele pot fi transformate în ani, atunci, calculând din anul 607 î. d. H. (pe care martorii lui Iehova îl socot anul distrugerii Ierualimului) 2520 de ani primim anul 1914.

Deci, după părerea martorilor lui Iehova “vremurile neamurilor” au început în 607 î. d. H. odată cu distrugerea Ierusalimului de către babiloneni.

Ce spune Biblia despre distrugerea Ierusalimului de către Babiloneni și despre vedenia cu “7 timpuri” din Daniel capitolul 4

1. Când a fost distrus Ierusalimul?

Biblia ne relatează că Ierusalimul a fost distrus la al treilea asediu în anul 587-586 pe vremea lui Zedechia, care fusese pus împărat la Ierusalim de către Nebucadnețar (2 Împărați 24:17) în locul nepotului său Ioachim, în timpul celui de al doilea asediu a Ierusalimului, în al optulea an de domnei a lui Nebucadnețar, adică în anul 597 î.d.H. (2 Împărați 24:8-20). Nebucadnețar făcuse un legământ cu Zedechia, pe care Zedechia l-a călcat, făcând o înțelegere cu împăratul Egiptului (Ezechiel 17:11-21). Nebucadnețar, supărat pe Zedechia, a asediat din nou (a treia oară) Ierualimul timp de un an și jumate. Când cetatea a căzut (anul 586 î. d. H.), Nebucadnețar l-a luat pe Zedechia prizonier în Babilon, a distrus zidurile Ierusalimului și a dat foc la toate clădirile importante din cetate, inclusiv și Casei Domnului, în al 19 an al domniei sale și al 11 an al domniei lui Zedechia (2 Împărați 25).

2. Vedenia din Daniel 4 despre cele “7 timpuri”.

Vedenia din Daniel capitolul 4 este o prorocie asupra lui Nebucadnețar (Daniel 4:24, 28) și nu are nimic de a face nici cu poporul Israel, nici cu Ierusalimul, nici cu “vremea neamurilor” și nici cu a doua venire a Domnului Isus.

Capitolul 4 din cartea Daniel este o scrisoare scrisă de împăratul Nebucadnețar, adresată tuturor popoarelor, neamurilor, oamenilor de toate limbele, care locuiesc pe tot pământul:

“Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveți multă pace! Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele și minunile pe care le-a făcut Dumnezeu cel Pre Înalt față de mine. Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!” (Daniel 4:1-3).

În această scrisoare împăratul Nebucadnețar povestește despre o vedenie, avută de el, și care s-a împlinit asupra lui. Iată tâlcuirea data de Daniel:

Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clită, și gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: “Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!” Și Beltșațar a răspuns: “Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi, și tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic, încât I se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului; copacul acesta a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe, și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se și zicând: “Tăiați copacul și nimiciți-l; dar trunchiul cu rădăinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe camp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece șapte vremuri peste el.” Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Prea Înalt care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului  și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Prea Înalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea  Celui ce este în ceruri. De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!” (Daniel 4:19-27)

Nebucadnețar nu a ținut seama la avertizările lui Daniel și la scurt timp toate aceste lucruri s-au împlinit asupra lui:

Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar. După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul și a zis: “oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” Nu se sfârșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s-a coborât din cer și a zis: “Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, și vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îți vor da să mănânci iarbă ca la boi, și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Prea Înalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea. Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul  acela asupra lui Nebucandnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile, ca ghiarele păsărilor. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui Împărăție dăinuiește din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: “Ce faci?” În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea, și puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadnețar, laud și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:28-37)

Deci, Ierusalimul a fost distrus în anul 586 î. d. H. și nu în 607 î. d. H. după cum afirmă martorii lui Iehova, iar vedenia cu “7 timpuri” din Daniel capitolul 4 a fost o prorocie asupra lui Nebucadnețar și s-a împlinit asupra lui la scurt timp, și anume la 12 luni, după ce a avut împăratul vedenia.

În ce privește “vremea neamurilor”, acesta este un subiect aparte.