Ce înseamnă a da pe mâna Satanei?

În prima sa epistolă către creștinii din Corint la capitolul 5, apostolul Pavel le spune cum să procedeze cu curvarul, care era în biserică:

În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. (1 Corinteni 5:4-5)

Din contextul acestui capitol înțelegem că a fi dat pe mâna Satanei înseamnă să fie dat afară din biserică, fără a avea vreo legătură cu el. Despre aceasta apostolul Pavel le-a scris într-o altă scrisoare:

V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate”, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:9-13)

Versetul 13 arată cum trebuia adusă la îndeplinire decizia luată de a-l da pe mâna Satanei:

Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.

Înseamnă aceasta că mântuirea duhului îi este asigurată prin simplul fapt că a fost dat afară din biserică? Nicidecum. Să analizăm forma verbului „a mântui” în limba greacă așa cum a fost folosit în versetul 5:

…am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus.

Verbul este la:

  • Timpul aorist – acțiunea este nedefinită în timp sau durată;
  • Modul conjunctiv – exprimă o acțiune posibilă sau realizabilă (se prea poate să se întâmple);
  • Diateza pasivă – subiectul suferă acțiunea (subiectul fiind duhul curvarului din Corint).

Deci, am putea spune că excluderea lui din biserică ar fi putut duce la mântuirea duhului lui în ziua Domnului. Unii cercetători ai Bibiliei sunt de părerea că acest curvar, după ce a fost exclus din biserică, s-ar fi pocăit și, în a doua sa epistolă către corinteni, apostolul Pavel îi îndeamnă pe corinteni să-l ierte:

Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi; aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mâhnire. De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăş dragostea faţă de el; căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul. (2 Corinteni 2:5-9)

Unii oameni trăiesc în păcat pentru că nu conștientizează gravitatea faptelor lor. Dar dacă îi confruntăm cu păcatul, îi putem câștiga pentru Dumnezeu. Confruntarea aduce întristare, dar aceasta este spre binele lor:

Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău, căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră.În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. Aşa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. (2 Corinteni 7:8-12)