A biruit răul cu două cești de cafea

Pe când era fiul nostru adolescent, a mers cu mine prin oraș într-o zi, când aveam eu multe treburi de făcut și nu le cam reușeam. Am parcat mașina în fața unei clădiri și de acolo a ieșit un paznic, care a început să strige urât la mine și să mă înjure. M-am înfuriat pe el și, când am ieșit din mașină, el posibil că se aștepta că îl voi lua la bătaie. Dar eu am trecut pe lângă el și am mers să chem stăpânul. Când a venit și stăpânul la fața locului, i-am spus cât de urât s-a purtat acel lucrător cu mine, fără să-i pot repeta vorbele murdare cu care mă înjurase. Patronul și-a cerut iertare și noi am plecat. Nici nu m-am depărtat bine de acolo și Duhul lui Dumnezeu m-a mustrat că nu a fost bună fapta mea și că nu aș vrea ca fiul meu în viitor așa să se poarte în situații similare. Am oprit mașina și am zis:

– Daniel, ceea ce ai văzut acum a fost nu după Evanghelie și mie îmi pare rău. Nu vreau în viață să urmezi această pildă rea a mea.

– Dar ce ai greșit, tată? Ce nu a fost corect? Trebuia să fie pus la punct acel om. Cum oare puteai să faci altfel?

– Nu știu, dragul tatei. Nu știu cum trebuia să procedez altfel, dar nu cred că am procedat corect, căci Dumnezeu în Scriptură mă învață să birui răul prin bine. Vreau ca eu, în altă împrejurare similară, dar și tu, să faci altfel, mai bine.

Au trecut ani și Daniel era deja student la facultate. Într-o zi mă apropiam de casă și am văzut că pe terenul părăsit din fața casei noastre erau câțiva lucrători. M-am bucurat așa de mult, căci altfel acolo veneau unii oameni și răsturnau gunoaiele și noi trebuia să avem grijă să le strângem. Apoi și câinii maidanezi și-au făcut adăpost pe acel teren și aceasta tot deranja. Am coborât din mașină, m-am apropiat de lucrători și i-am întrebat dacă au cumpărat acel pământ și dacă vor începe să construiască ceva. În timp ce mă rugam cu ei ca să-i ajute Domnul în planurile pe care le au, văd că se apropie de noi Daniel cu două căni cu cafea și i-a servit pe acei bărbați, întrebând dacă au nevoie să-i ajute la lucru. Ei au rămas uimiți și fără cuvinte, în timp ce au luat cafeaua. Au privit la Daniel, la mine și au spus: “Nu, nu este nevoie de niciun ajutor.”

Când am plecat de la ei, Daniel mi-a povestit ce l-a făcut să vină cu cafeaua. El ieșise din casă să scoată gunoiul la tomberonul din curte. Acei doi bărbați l-au văzut de peste drum și i-au strigat cu amenințare: “Uă! Dacă vei mai arunca gunoi pe acest teren, îți vor sări ochelarii!…” Daniel, nu a răspuns nimic la amenințarea lor, dar a venit în casă, a pregătit două căni de cafea, a ieșit și i-a servit. Așa a învins răul cu bine și a lăsat o frumoasă mărturie creștină pentru ei și pentru mine. M-am bucurat tare mult de fapta fiului nostru și m-am gândit ce bine este că mi-am recunoscut atunci, în copilăria lui, greșeala făcută și că mi-am cerut iertare, așa cum spune Domnul Isus Hristos. Să ne cerem iertare la vreme, inclusiv de la copiii noștri!