Bucuria unei mămici în devenire

La adresa familiei noastre am primit zilele acestea un mesaj foarte frumos de la prietenii noştri, mai drept vorbind, de la o mămică în devenire. Iată ce mesaj ne-au împărtăşit din partea copilului pe care îl aşteaptă ei:

Avem 17 saptamani deja, inimioara tresalta si se zbate regulat, cu vivacitate, dam din picioruse si chiar dam cu pumnul Cand doctorul a intrebat-o pe mami ce isi doreste, ea a spus: “baiat!”, iar eu am dat cu pumnisorul in ecran, inspre doctor si mami, si doctorul a zis: “ha, probabil e fata! ” Dar inca nu mi-au vazut genul, asa ca eu pot sa mai dorm linistit pe-aici, in burtica calda a mamei. Cantaresc la moment 154 g si am 18 cm in lungime. Casa mea rotunda in care stau (doctorul ii zice “placenta”) are o grosime trainica si omogena si ma protejeaza, iar bazinul cu apa unde imi fac baie (ii mai zic “lichid amniotic”) este destul ca sa ma acopere in intregime. Deci fac deja inot de performanta – mi-au dat apa destula! Mi-au masurat toate dimensiunile si circumferintele si mi-au zis ca am sa cresc un om mare si sanatos! Ah, ei inca ma numesc “fat” si zic ca sunt “in evolutie”, si ca reprezint o “sarcina monofetala”, adica nu mai am alti frati sau surori pe aici, dar e bine asa, eu am sa-i astept sa vina dupa mine… Iar acum, sa ma iertati, haaaaaa, mi se face somn, am spus cuvinte prea complicate pentru 17 saptamani ale mele, mi-am consumat energia si merg la culcare. Cu Domnul Isuuuuuuus!