Ce semnifică 9 mai 1945 pentru baptiștii din Moldova?

0
737

Ziua de 9 mai este una foarte controversată. Unii sărbătoresc Ziua Victoriei, pentru alții este o zi de înfrângere, pentru alții este Ziua Europei. În fiecare an când ajungem în preajma acestei sărbători se stârnesc multe discuții, conflicte și neînțelegeri în presă, la televizor și chiar în discuțiile particulare dintre oameni. Studiind istoria baptiștilor din Moldova, mi-am pus întrebarea ce înseamnă 9 mai 1945 pentru această confesiune creștină, care întrunește, conform ultimului recensământ, 32.500 de cetățeni din Moldova.

Trezirea spirituală prin care locuitorii acestui pământ au început să se întoarcă la învățătura Domnului Isus, așa cum a fost lăsată pe paginile Sfintelor Scripturi, a început în timpul când Basarabia făcea parte din Imperiul Țarist. De atunci încoace, cu foarte puține și scurte ca și perioadă de timp excepții, aceasta este istoria unor persecuții care au luat formă de intensitate diferită. În Imperiul Țarist creștinii baptiști au fost persecutați și primele mențiuni în arhive despre baptiști le găsim tocmai în actele judecăților, unde erau judecați la temniță sau la exil. Printre aceștia sunt grupul condus de Ieremia Ciobanu la Bender și grupul de la Tăbăcira Nouă din Chișinău, a căror proces a avut loc în anii 1895- 1896. Apoi, a urmat o perioadă mai liniștită și cultul baptist a fost recunoscut în întreaga Rusie. Totuși, persecuțiile au continuat și în perioada Primului Război Mondial ele s-au intensificat din nou și puținele case de rugăciune care existau au fost închise.

După Revoluția Bolșevică din Rusia în 1917 și apoi alipirea la România Mare în 1918, situația baptiștilor s-a îmbunătățit și mișcarea baptistă din Basarabia a înregistrat cea mai mare creștere din Europa, până când în 1940 Uniunea Sovietică a răpit din nou Basarabia. Diferite surse ne dau diferite cifre, dar, conform unui raport pe care l-a dat Walter Cairghead, un misionar american care a slujit în Basarabia în toată această perioadă, numărul baptiștilor a crescut de la 300 la 20.000 și numărul bisericilor baptiste de la 2 la 300. Să nu credem că aceasta a fost o perioadă liniștită. Confesiunea majoritară (Biserica Ortodoxă) a desfășurat multe și variate prigoane împotriva baptiștilor și totuși Evanghelia a înaintat cu putere și mulți s-au întors atunci la Dumnezeu. Guvernul român, pe de o parte, se pronunța în favoarea libertății religioase, dar pe de altă parte, de multe ori,  a fost un instrument de persecuție în mâinile clericilor confesiunii majoritare.

La 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică a rupt Basarabia de la România și atunci tot poporul nostru a avut să treacă printr-un mare calvar, căci mulți au fost omorâți, întemnițați sau exilați în Siberia. Baptiștii au împărtășit aceeași soartă cu tot poporul și au fost persecutați pe deasupra pentru credința lor în Dumnezeu.

Baptiști Uniunea SovieticăLa data de 22 iunie 1941 Germania a atacat Uniunea Sovietică. Înainte de a se retrage, autoritățile sovietice au declanșat o mare teroare. Peste patru zile de la începutul războiului, la 26 iunie, au fost arestați 7 slujitori ai bisericii baptiste: Boris Bușilă, Andrei Ivanov, Pșenichnii Grigorii, Tarlev Marcu, Tarlev Daniel, Trahtenberg Isaac și Lidia Căldăraru⁠. Conform datelor oferite de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Boris Bușilă, Andrei Ivanov și Grigorii Pșenicnii au fost învinuiți de “activitate sectantă anti-revoluționară”, pentru că “au fost membri activi ai comunității baptiste din Chișinău, au distribuit populației literatură anti-revoluționară și au luat parte activă la adunările comunității baptiste”⁠. La data de 22 august 1942 au fost judecați în regiunea Irkutsk. Boris Bușilă a fost condamnat la moarte prin împușcare, Ivanov Andrei la 10 ani de detenție în lagărul de concentrare și Grigorie Pșenichnii la 4 ani de detenție în lagăr. Marcu Tarlev a fost judecat la 15 aprilie 1942 și a fost condamnat la 8 ani de detenție în lagăr⁠. Oamenii au comunicat credincioșilor că Boris Bușilă a fost aruncat în cuptorul trenului de călăii săi și nu a mai ajuns să fie împușcat⁠. Afară de Lidia Căldăraru, nimeni nu s-a mai întors acasă.

Odată cu venirea trupelor germane, în Basarabia a fost instaurată dictatura lui Antonescu și aici au fost făcute multe experimente de guvernare. Fiind ultra-ortodox, Antonescu a persecutat grav toate confesiunile și în Basarabia baptiștilor le era interzis până și a se saluta pe stradă unii cu alții. Toate casele de rugăciune au fost închise. Mulți au fost omorâți, trimiși în lagărele de concentrare din Transnistria, pentru că nu s-au lăsat de credința lor în Hristos. În apropierea satului Onești, din raionul Hâncești, a fost un lagăr de concentrare în care au fost închiși mulți baptiști, bărbați și femei. Persecutorii își băteau joc de ei în toate formele, ca să-i facă să se lase de credința lor și să devină ortodocși din nou. Astfel, femeile baptiste erau puse să tragă un car plin cu butoaiele cu apă și să meargă o distanță lungă până la fântână, apoi să ducă acest car înapoi. În istoria baptiștilor pe care mi-a pus Domnul pe inimă să o scriu voi aduce mărturii cu detalii despre acea perioadă, căci atunci persecuțiile împotriva baptiștilor din Basarabia au ajuns la apogeu.

La 23 august 1944 Basarabia a fost ocupată din nou de Uniunea Sovietică. Baptiștii s-au întors în casele lor de rugăciune și au reluat serviciile divine, dar numărul lor a scăzut de 4-5 comparativ cu cel care a fost înainte de război. În timpul Uniunii Sovietice baptiștii au fost continuu persecutați. Activitatea lor era continuu împiedicată până la destrămarea Uniunii Sovietice.

Mulțumim Domnului pentru vremurile de libertate care au venit odată cu independența țării noastre și de care ne bucurăm până azi.

Acum, ce să credem despre 9 mai 1945? În perioada cât am făcut parte din România Mare, aici a fost înregistrată cea mai mare trezire spirituală și cea mai mare creștere a Bisericii Baptiste din Moldova, dar tot în această perioadă, în timpul dictaturii lui Antonescu, a fost înregistrată cea mai aprigă persecuție. Să nu uităm însă că în Uniunea Sovietică, în anii 30, Stalin a interzis orice activitate religioasă și mulți slujitori ai bisericii baptiste de rând cu celelalte confesiuni, inclusiv ortodocșii, au fost închiși în lagărele de concentrare, unde cei mai mulți au fost omorâți. Dacă făceam parte atunci din Uniunea Sovietică, nu ar fi fost diferit la noi.

Istoria Bisericii Baptiste din Moldova este foarte asemănătoare cu ultimele zile trăite pe pământ de Domnul Isus Hristos înainte de răstignirea Sa. După ce mai mari preoți L-au prins, L-au dus la Ana, apoi la Caiafa, apoi la Pilat – unicul care a căutat să-L elibereze și să-I cruțe viața. Apoi, Pilat L-a trimis la Irod. Acesta L-a trimis înapoi la Pilat. Domnul nostru era trimis de reprezentanții unei guvernări la alții și a fost persecutat și batjocorit de toți, dar prin moartea și învierea Sa este biruitor asupra morții și ne-a făcut și pe noi biruitori. Înainte de prinderea Sa, Domnul Isus le-a spus ucenicilor:

Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.” Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început. (Ioan 15:18-27)

Ziua de 9 mai trebuie să ne amintească despre persecuțiile prin care a trecut Domnul nostru, prin care au trecut cei care ne-au adus credința și despre biruința lor în aceste persecuții. De asemenea, trebuie să fim conștienți că vremurile acestea de libertate pe care le avem noi acum nu vor dura veșnic și că trebuie să beneficiem la maximum de ele ca să vestim Evanghelia, dar și să fim pregătiți pentru vremuri de persecuție. Să urmăm sfatului apostolului Pavel care a scris:

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. (1 Timotei 2:1-4)

Dumnezeu să ne păzească ca nu cumva în aceste vremuri de libertate și abundență de oportunități să pierdem cea mai frumoasă și binecuvântată oportunitate care ne-a fost oferită de Dumnezeu – să fim martorii lui Isus Hristos.