Nu se va mai repeta în familia mea… (sfaturi practice pentru părinţi)

Zilele trecute am avut o discuţie cu un cuplu frumos creştin, care au şi un copil mic. Căutând să aflu cât mai mult despre fiecare din ei, am aflat că soţia vine dintr-o familie de credincioşi cu mulţi copii şi, spre mare mea uimire, am mai aflat că, din toţi copiii, doar această doamnă a ales să meargă pe calea lui Hristos. Am întrebat-o “Ce lucruri care le-ai văzut în copilărie nu le vei mai repeta niciodată şi, astfel, să ajuţi să meargă pe calea lui Dumnezeu pe copilul care îl ţii în brate şi pe ceilalţi care o să vi-i dea Domnul?” Iată ce răspuns am primit.

1. Nu voi spune niciodată “Nu se poate” fără să argumentez interdicţia.

În familia lor părinţii au creat condiţii foarte stricte, crezând că în felul acesta o să-i ajute pe copiii să crească oameni înfrânaţi. Numai că, toată această “înfrânare” a fost lipsită de sens şi de argumentare şi nu a produs decât o atitudine de rebeliune în sufletele lor. Copiii, în aşa cazuri, aşteaptă cu nerăbdare să plece cât mai curând din casa părinţilor, la “libertate”. Nu ştiu ei, bieţii, cât îi va costa această “libertate”, dar nici “disciplina de armată” neargumentată din casa lor, nu-i aranjează şi vor să plece cât mai repede. Dumnezeu în Sfintele Scripturi le spune părinţilor:

“Şi voi părinţilior, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Interdicţiile lipsite de sens şi neargumentate întărâtă pe copii la mânie. Această mânie se adună în inimă şi într-o zi va ieşi la iveală prin faptul că copilul nu va mai dori să aibă o relaţie cu părinţii lui. Nu aduce o astfel de stare în familia ta. Arată respect deplin pentru copiii tăi şi în orice lucru care îl doreşti să nu-l mai facă ei, argumentează-l cu Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, îţi vei creşte copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului. Şi încă ceva, nu deschide Biblia doar pentru a-i mustra pe copiii tăi, ca să nu li se formeze cumva impresia că Biblia este cartea unde cuvântul cheie este “NU” şi că Dumnezeul nostru este Dumnezeul mustrărilor. Apostolul Pavel scria că Scripturile ne aduc mângâiere. Învaţă-i pe copiii tăi să găsească mângâiere la Dumnezeu şi în Cuvântul Lui. Următorul răspuns a fost…

2. Voi motiva copiii mei să înveţe şi le voi crea condiţii pentru aceasta.

Mai ales mama acestei doamne spunea: “Eu am putut să trăiesc fără să învăţ, vei putea şi tu să trăieşti fără aceasta.” Nu a fost corect să facă aceasta pentru că a-l lipsi pe un copil de învăţătură înseamnă a-l lipsi de viitor. Îmi pare atât de rău să văd în ziua de azi la unii copii şi tineri o apatie şi indiferenţă când este vorba de a învăţa lucruri frumoase şi nu-mi pot explica de unde se trage aceasta. Poate din pricina că au atât de multe posibilităţi care li se oferă fără să-i coste vreun efort. Însă nu este bine când părinţii nu motivează copii să înveţe şi nu le crează condiţii pentru aceasta când pot să o facă. Înţeleptul Solomon scrie în cartea Proverbelor:

“Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda învăţăturile mamei tale!”

Cuvântul “învăţătură” este un cuvânt cheie în cartea Proverbelor şi, în general, în Biblie. Dumnezeu pune mult preţ pe aceasta şi ne vrea să fim frunte între popoare, să învăţăm bine şi, astfel, să putem fi folosiţi deplin în lucrarea lui. Aşa a fost Daniel şi cei trei prieteni ai săi. Mai mult, cum se vede din versetul de mai sus, părinţilor le revine datoria să înveţe copiii lucruri folositoare pentru vieţile lor şi să faciliteze procesul de învăţare. Care sunt lucrurile care i-ai învăţat pe copiii tăi? Ce lucruri frumoase şi folositoare doresc copiii tăi să înveţe? Ce poţi tu face pentru ei ca să-i ajuţi să înveţe aceste lucruri? Ajută-i acum să înveţe, pentru că nu toată viaţa vor putea să realizeze aceasta, dar vor profita mult şi ei şi alţi oameni dacă vor învăţa acum lucruri frumoase. Al treilea lucru care a spus doamna care mi-a vorbit la acest subiect a fost acesta.

3. Îmi voi încuraja totdeauna copiii.

A spus aceasta şi a început să plângâ… A spus că în familia ei orice nu a făcut a fost descurajată şi parcă în mod sistematic cineva ar fi dorit să o convingă că ea nu va putea realiza nimic în viaţă şi să nu-şi dea stăruinţele pentru aceasta. Cuvântul lui Dumnezeu spune: “Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri; ca să nu-şi piardă nădejdea.” (Coloseni 3:21) Toţii copiii visează să realizeze ceva, să înveţe anumite lucruri şi să fie folositori pentru alţii. Toţi copiii visează şi aceasta este frumuseţea copilăriei. Am privit odată un film despre un jucător de basket care este creştin şi fiind de o statură foarte mică, face minuni şi joacă în echipe de performanţă arătând rezultate fenomenale. Mulţi oameni au încercat să-l facă să-şi “piardă nădejdea” că poate realiza ceva în basket. Când a fost întrebat care este secretul succesului său, a dat un răspuns care m-a mişcat mult. Iată ce a spus el: “Când eram copil, bunica mă lua pe stadion şi acolo ea sta pe bancă, iar eu aruncam mingea la coş. Ori de câte ori nimeream în coş, ea se bucura foarte mult şi totdeauna îmi spunea că o să ajung un mare jucător de basket. Astfel ea m-a convins şi m-a făcut să fiu încântat de dorinţa mea care acum, cred că s-a realizat într-o bună măsură.” Cum procedezi tu cu privire la copiii tăi? Eşti pentru ei o sursă de inspiraţie sau oridecâte ori ei greşesc în ceva le spui că nu va ieşi nimic bun din ei? Fii atent. Nu întărâta pe copiii tău la mânie şi nu-i face să-şi piardă nădejdea.

Dumnezeu să ne binecuvinteze cu înţelepciune de sus ca să creştem copiii noştri în învăţătura şi mustrarea Domnului şi să nu-i întărâtăm ca să-şi piardă nădejdea. Dacă ai o mărturie personală despre aplicarea adevărurilor din acest articol, scrie mai jos într-un comentariu.