Русский
Español
English
Întrebare:
Prietenul meu susține că anturajul nu ne influențează, eu susțin că da. Vreau referințe din Biblie. Ce părere are Dumnezeu despre anturaj? Ne influențează sau nu? El spune că, dacă ești puternic, nu te influențează. Eu spun că oricum ai fi, te influențează.
Da, aveți perfectă dreptate în ceea ce i-ați spus prietenului. Anturajul ne influențează și trebuie să fim conștienți de aceasta. În Biblie se vorbește foarte mult despre efectul pe care îl poate avea anturajul asupra omului. Apostolul Pavel i-a avertizat pe creștinii din Corint în felul următor:
Nu vă înşelaţi: “Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33)
Cartea Psalmilor începe cu aceste cuvinte:
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! (Psalm 1:1)
Omul înțelept va evita anturajul care îl poate provoca la păcat. Înțeleptul Solomon a scris astfel în cartea Proverbelor:
Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. (Proverbe 13:20)
Când avertizează pe cititor cu privire la pericolul adulterului, autorul cărții Proverbelor spune astfel despre anturajul femeii stricate:
Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi: niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii. (Proverbe 2:18-19)
Nimeni să nu creadă că este puternic și că va merge doar o dată și apoi va putea să evite anturajul păcătos. Iată anturajul pe care trebuie să-l cauți:
De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi! Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. (Proverbe 2:20-22)
Și apoi, dacă prietenul zice că este puternic ca să nu se lase influențat de anturaj, să fie puternic de la bun început ca să nu se lase atras să meargă acolo. Dacă însă este atât de slab și nepriceput la început, să nu se înșele crezând că va fi apoi mai ușor să se elibereze odată prins în patimile care sunt în acel anturaj.
Ceea ce spune prietenul cu privire la puterile lui proprii seamănă cu afirmația unui pește, care a văzut momeala din cârligul perscarului, este conștient că poate fi prins, dar totuși merge și mușcă, crezând că apoi își va putea singur elibera gura din cârlig. Dacă nu a avut putere de voință să nu muște, cu atât mai mult nu va avea putere să se elibereze. Să nu se lase înșelat de firea lui păcătoasă căci așa au pățit toți cei care au fost prinși în patimile beției, drogurilor, imoralității și orice altă patimă.
Dar poate prietenul despre care ați scris va obiecta spunând că, uite, și Daniel, și Iosif, și alți oameni ai lui Dumnezeu au fost pentru anumite perioade ale vieții lor în anturaj păcătos, dar totuși au rămas credincioși lui Dumnezeu și s-au păstrat curați. Da, este adevărat, dar nimeni din acei oameni nu a mers conștient și benevol în acel anturaj. Și unul și altul au fost vânduți ca și robi. Dacă ar fi fost alegerea lor nu ar fi mers niciodată în țările în care au ajuns să fie robi și în care odată ajunși, i-au rămas credincioși lui Dumnezeu. Voi încheia cu cuvintele înțeleptului Solomon care a mai spus:
Încrede- te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte- L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale. ( Proverbe 3:5-8)
