De ce unii oameni îşi schimbă religia sau confesiunea?

Întrebare:

De ce unii oameni îşi schimbă religia sau confesiunea?

Sunt două întrebări separate la care aş vrea să răspund pe rând. Să începem cu prima.

Schimbarea religiei

Sunt multe cazuri şi exemple când oameni din diferite religii au îmbrăţişat pe alta. De exemplu, un musulman s-a convertit la creştinism sau un “creştin” s-a convertit la islam etc. Indiferent din ce tabără nu ai pleca, acest schimb de cult sau religie demonstrează că persoana dată este în căutare de ceva ce nu a primit în religia sa.

Sufletul omului nu poate avea liniştea şi pacea adevărată până ce nu se întâlneşte cu Domnul Păcii, care este Domnul Isus Hristos. Aşa spune şi Scriptura când zice:

¹⁶ Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi! (2 Tesaloniceni 3:16)

Dar, va spune cineva: “Cum rămâne cu cei ce au fost creştini şi s-au convertit la Islam sau altă religie?” Aveţi dreptate, sunt şi din aceştia şi cu durere în inimă o spun că nu sunt puţini… Mă doare inima când aud pe unii, care au fost “creştini” şi s-au convertit la o altă religie, spunând: “Aici am găsit ceea ce căutam toată viaţa…” Aceasta este o expresie furată din creştinism şi ei ştiu bine de lucrul acesta… Chiar dacă unii din ei spun că trecând de la creştinism la islam(sau o altă religie) se simt împliniţi şi fericiţi, adânc în inima lor ei ştiu că nu este aşa… De fapt, aceasta demonstrează că ei niciodată nu au fost cu adevărat creştini. Nu poţi să fii copil al lui Dumnezeu, născut din nou, să ai Duhul Lui în tine şi apoi să te lepezi şi să îmbrăţişezi un necunoscut. Va spune cineva că este posibil, dar nu e aşa. Domnul Isus este tot de ce avem noi nevoie. Venind la El, noi am primit tot ce priveşte viaţa şi evlavia(2 Petru 1:3). Cum poţi acum să mai cauţi şi altceva, decât pe El ? Nimic nu poate fi mai mult. Apostolul Pavel, care a fost un creştin exemplar, a spus că dorinţa cea mai mare a lui era : “…să-L cunosc pe El(pe Hristos) şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10). Aceasta era dorinţa lui Pavel şi aceasta trebuie să fie dorinţa fiecărui creştin. Cunoscând pe El, doreşti zi de zi mai mult şi mai mult să-L cunoşti, să trăieşti cu El şi ca El, dar nu să te laşi de El.

Dragul meu, dacă şi tu te-ai prins că cauţi ceva, că îţi lipseşte ceva, întreabă-te dacă cu adevărat Hristos locuieşte în inima ta? Verifică-te şi vezi dacă nu cumva diavolul a început să semene îndoieli în inima ta? Nu-l lăsa să te înşele.

Şi totuşi mai există o întrebare…

Cum rămâne cu cei ce îşi schimbă confesiunea creştină ?

Aici nu este uşor de răspuns… Cunosc multe persoane care în timpul vieţii lor de creştini au trecut de la o confesiune la alta. De exemplu, persoane care de la confesiunea harizmată au trecut la cea baptistă. Ştiu şi din aceea care de la baptişti au trecut la penticostali sau la harizmaţi, adventişti, ortodocși etc. Şi ne întrebăm de ce? Răspunsul, cred eu, este legat cu cel anterior. Când persoana are simţământul că nu a găsit totul, că ceva lipseşte, el caută ceva care singur nu ştie ce. Niciun cult nu te poate satisface, dacă Isus Hristos nu a devenit esenţa vieţii tale. Atunci când El este totul, nu mai ai nevoie de nimic altceva care i-ar lua locul. Cu regret vorbesc, pentru unii, confesiunea poate deveni “dumnezeul” lor… Foarte mulţi cred că doar prin faptul că merg la Biserica Ortodoxă sau Baptistă, Penticostală etc, doar din acest considerent, au deja asigurată calea către cer. Dar slăvit să fie Dumnezeu, pentru că nu este aşa! În cer mergem nu pe bază de confesiune, ci pe bază de credinţă în Cel ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Şi încă un gând la care aş vrea să medităm. Cunosc persoane care au schimbat confesiunea, bazându-şi decizia pe ceea ce au simţit ei că este mai drept. Aceasta este o mare greşeală. Adevărul nu stă în ceea ce simţim noi, ci în Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa nu este emoţie şi nici simţ, credinţa îşi are rădăcina în adevărul Cuvântului lui Dumnezeu(Romani 10:17). Să pleci de la o confesiune la alta sau chiar de la o biserică la alta doar pentru că aşa simţi tu, poţi să te înşeli amarnic… Creştinul adevărat nu caută toată viaţa să se simtă bine, emoţiile să-i fie pe culmi, ci el cu toată inima sa şi cu tot cugetul său caută să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce cauţi tu, dragul meu? Eşti mulţumit de credinţa şi confesiunea ta? Care este relaţia ta cu Domnul Isus? Vreau să vă recomand două cursuri de studiu biblic inductiv care mie personal mi-au schimbat viaţa: “Cum să ai o relaţie reală cu Dumnezeu?” şi “Cum poți ști dacă Dumnezeu este Tatăl tău?” Aceste două cursuri te ajută să înţelegi cu adevărat cine eşti, nu cine ai vreai să crezi că eşti…

Dumnezeu să ne ajute să urmăm şi să trăim după Adevărul Său!