Pastorul Andrei Talmazan: ”Am cunoscut și am experimentat dragostea lui Dumnezeu”

Mă numesc Andrei Talmazan. Sunt pastor asistent la biserica „Buna Vestirea” din oraşul Chişinău. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie ca cea din Proverbe 31 şi doi fii: Andrei Jr. de 18 ani, care este întotdeauna bucuros să facă bine altora şi Adriel-Benedict de 12 ani, care vrea să cunoască voia lui Dumnezeu încă de foarte mic şi pune întrebări foarte adânci despre Dumnezeu şi scopul Lui cu viaţa omului. Cu întreaga familie suntem parte dintr-o biserică care seamănă mult cu biserica primară descrisă în cartea Faptele Apostolilor. Sunt înconjurat de prieteni: fraţi şi surori de la care ai ce învăţa şi cărora le pot sluji cu multă dragoste. Am învăţători care veghează asupra mea şi care sunt un exemplu vrednic de urmat. Pe toţi aceștea îi iubesc foarte mult şi sunt gata să-mi dau viaţa pentru ei. Într-un cuvânt sunt cel mai fericit și împlinit om de pe acest pământ!

Mărturie - familia Talmazan

Poate că îmi veţi reproşa: “Este imposibil!”. Într-adevăr aşa ar fi fost dacă un prieten din copilărie, de etnie romă, nu ar fi insistat timp de o săptămână de zile, în fiecare zi să merg la o evanghelizare care era organizată la Chişinău, eu fiind pe atunci student în anul I, la Universitatea Tehnică de Stat. Părinţii m-au trimis la studii, dar eu petreceam tot timpul în chefuri şi beţii, cheltuind toţi banii pe băutură şi ţigări. Pe zi fumam 1-2 pachete de ţigări şi consumam atâta băutură, că a doua zi nu mai ţineam minte nimic din ce-am făcut în seara precedentă. Din spusele prietenului meu, care acum este mort, eram foarte agresiv şi bătăuş şi mă duceam “să-i pun la punct” pe studenții din anul V. Am intrat într-o companie foarte rea şi de frica lor nimeni nu-şi mai punea mintea cu mine. Aşa am ajuns să fiu cercetat de poliţie cu privire la “prietenii” mei.

Până la urmă, m-am lăsat convins de prietenul meu şi am mers la evanghelizare cu participarea lui Victor Gam, unde cercetarea a început să o facă Cuvântul lui Dumnezeu. Eram în perioada sesiunii, când studenţii învaţă zi şi noapte. Pentru că anul împrejur aveam alte “ocupaţii”. Am lăsat însă totul la o parte şi timp de o săptămână am citit tot Noul Testament, primit la şcoala de misiunea “Ghedeon”. Doream să aflu răspuns la întrebările: Care e scopul vieţii? Ce preţ am eu în faţa lui Dumnezeu? Unde merg dupa moarte? Există dragoste şi fericire în care eu la acel moment nu credeam, fiind convins că erau fantezii din romane? Măcar că din partea părinţilor, rudelor şi prietenilor m-am bucurat de o atenţie deosebită, fiind ascultător şi având reuşite şcolare excelente, nu am dus lipsă de lucruri materiale, totuşi nu credeam că sunt iubit şi că voi putea iubi vreodată pe cineva. Aveam stări de depresie şi gânduri de sinucidere, măcar că mergeam cu bunica la biserica din satul vecin, de Paşte şi după clasa a 9 doream să merg să învăţ de preot ortodox, la Kiev, pentru că în satul nostru nu era preot şi nici biserica. Dar din cauza motivaţiilor greşite, pe care mi le aduceau ca argument unii, am hotărât să merg la studii în domeniul construcţiilor, la Chişinău.

Citind Noul Testament, doream să aflu răspuns la multele întrebări care mă frământau. Am mers la preoţii de la biserica ortodoxă şi pentru că nu am găsit răspuns, am mers şi la preoţii de la biserică catolică, nefiind satisfăcut nici de data aceasta, am mers la o evanghelizare organizată de Billy Graham, la Palatul Naţional. Acolo şi atunci am răspuns la invitaţia de a ieşi în faţă şi de a mă împăca cu Dumnezeu, prin rugăciunea de pocăinţă. După ce m-am rugat, am văzut minunea transformării pe care a făcut-o Domnul Isus în viaţa mea. Am simţit o eliberare şi împlinire sufletească pe care este imposibil să o descrii şi care poate fi înţeleasă doar dacă o experimentezi. În aceeaşi zi Dumnezeu m-a eliberat de dependența de țigări – la care eu nu o dată am încercat să renunț şi nici o metodă omenească şi medicală nu a avut efect. Am fost eliberat şi de dependenţa de alcool, de care nu puteam să scap şi care a avut efecte foarte negative asupra memoriei mele, şi de multe alte deprinderi de care mi-i şi ruşine să-mi amintesc. La scurt timp, am mers la Biserica ”Isus Salvatorul” din Chişinău, la invitaţia colegului meu de grupă, care era deja de un an împăcat cu Dumnezeu şi mergea la biserică. Fiind interesat de ce are să se întâmple în viitor am mers la grupul de studiu “Apocalipsa”, condus de Vasile Filat, care pe atunci era predicator la biserică. Cu el am mers mai apoi prin bisericile din ţară şi prezentam metoda Inductivă de studiere a Bibliei, de care m-am îndrăgostit şi prin care primeam răspuns la întrebările mele.

Pastorii Andrei Talmazan și Vasile Filat

La scurt timp după pocăinţă am hotărât să împlinesc porunca Domnului Isus, mărturisind credinţa mea în apa botezului. Atunci buneii, care s-au bucurat de credinţa mea în Dumnezeu, au început să-mi spună că Dumnezeu nu există. Părinţii mi-au spus că nu mă mai considera fiul lor dacă fac acest pas şi nu mă mai ajuta material, ca să-mi termin studiile. Rudele şi prietenii şi-au schimbat şi ei radical atitudinea şi parcă s-au înţeles cu toţii fiecare în felul lor, să mă abată de la împlinirea poruncii Domnului de a mă boteza, scrisă atât de clar în Scripturi. Deşi mi-a fost foarte greu din punct de vedere emoţional şi material, totuşi aveam o pace şi o linişte în suflet pe care nu am experimentat-o până atunci niciodată. După botez am devenit membru în familia mare a lui Dumnezeu în care mi-am găsit, prieteni, surori, fraţi, părinţi şi bunei, aşa că nu eram singur. Punând prioritate pe relaţia mea cu Dumnezeu, El m-a ajutat apoi să-mi restabilesc relaţiile cu părinţii şi rudele, care acum văd că am făcut alegerea corectă.

Andrei Talmazan - pocăință

Din copilărie se manifestau în mine calităţi de lider şi începând de la grădiniţă şi până la Universitate am fost liderul mai întâi la șotii, apoi şeful clasei, mai târziu șeful grupei şi la urma organizatorul chefurilor. După pocăinţă însă am primit de la Dumnezeu un dar de slujire. Aceasta îmi aducea şi îmi aduce cea mai mare plăcere. Am cunoscut şi experimentat dragostea lui Dumnezeu, am primit răspuns la întrebările cele mai importante şi am găsit fericirea de a fi parte din familia lui Dumnezeu, călcând pe urmele lui Isus Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul vieţii mele. De atunci şi până în veşnicii pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig! Hristos a înviat şi este viu în vecii vecilor! Aceasta este nădejdea cu care trăiesc, că voi învia şi eu ca să trăiesc cu El veşnic. Dacă cele relatate îţi par basme, pune-L pe Dumnezeu la încercare pentru că El se lasă găsit de oricine Îl caută!

Articole recomandate: