Sunt din Kazahstan. La moment slujesc în calitate de ajutor de instructor la Școala Internațională de Misiune – Precept Ministries Eurasia. Cu 2 ani în urmă am absolvit facultatea de Taekwon-Do la această școală. Mulțumesc Domnului că am fost invitat acum în calitate de stagier. Mulțumesc mult fratelui Vasile Filat pentru aceasta.
Înainte să ajung misionar, viața mea a fost grea, afundată în păcat. Dumnezeu S-a atins de inima mea, a făcut minuni. Eram mort duhovnicește.
Viața mea seamănă mult cu a celor posedați de demoni care au fost eliberați de Domnul Isus. Vă amintiți cum este descris în Biblie? După eliberare, aveau dorință mare să-L urmeze pe Isus și să-L facă cunoscut. Am și eu aceeași dorință, să spun cum Domnul Isus Hristos mi-a schimbat viața.
Sunt născut pe timpul sovietic, în anul 1971. Cunoașteți cum erau familiile sovietice, cu mulți copii. Noi eram 5. Trei frați și două surori. Eram o familie de sportivi. Tata se ocupa cu sportul (lupte) și noi, băieții, am călcat pe urmele tatălui nostru. Eu personal nu doream să devin campion, ci doar să fiu tare, puternic.
După ce am terminat studiile la școala medie, părinții au dorit să merg să fac studiile în academia militară, dar eu nu aveam aceeași dorință. Nu am terminat acolo studiile. Am fost exmatriculat din cauza comportamentului neadecvat. M-am întors în Almata și am făcut armata. În anul 1991 era un mare haos în oraș și era greu să numesc armată locul în care am nimerit. Soldații făceau ce doreau. Dezordine totală.
După armată m-am întors acasă și am avut o perioadă grea. Serviciu nu aveam. De fapt, nici tare nu mă străduiam să-l găsesc. Căutam ceva mai simplu, mai ușor. Atunci m-am întâlnit cu prietenii mei vechi care practicau în continuu luptele. Ei mi-au propus un serviciu, prin care am ajuns într-o gașcă neplăcută. Așa am început să mă ocup cu lucruri criminale.
Dumnezeu m-a eliberat de droguri
Nimeni nu știa că am ajuns să vând și să consum droguri. Am început să consum droguri la propunerea prietenului meu. Mi-a fost interesant și am încercat. Mi-a plăcut. Așa am continuat să le consum zilnic. Nimeni niciodată nu mi-a povestit despre dependența de droguri și simptomele care urmează. Nu știam că poți ajunge la etape de crize, când fizic te simți oribil dacă nu găsești repede o doză. Vreo 2 sau 3 ani am folosit droguri și m-am simțit bine. După o scurtă pauză am început să simt nevoia de droguri. Această dependență provoacă o durere enormă, stări fizice insuportabile. Toți cei din cercul meu de consumatori spuneau că nici vrăjmașului nu-i doresc această stare. Ai impresia că se rupe totul în tine. Tot corpul te doare, capul, oasele, mușchii, creierul nu mai gândește, nu poți dormi, nu poți face nimic. De nedescris la toată intensitatea această durere.
Am fost în această stare 8 ani și am trecut la heroină. La început era foarte bine. Aveam mulți cunoscuți, multă autoritate, mulți bani, dar aceasta a durat doar vreo 4 ani. După aceasta mi-am pierdut și prietenii și autoritatea. A apărut frica. Îmi era frică de orice om care semăna cu un polițist. Noi știam bine să îi deosebim, chiar dacă erau îmbrăcați în civil. Ne ascundeam cu o frică mare. Mult timp am fost în căutare.
În 1998 am fost arestat pentru 2 luni. Când m-am eliberat din închisoare, singura dorință era să mă injectez. Am revenit la viciul care mă omora. În 2000 am fost arestat pentru trafic de droguri. Am fost la libertate până în ziua judecății și am continuat să consum droguri. Nu pot descrie starea în care mă aflam. Eram în depresie. Simțeam un gol în inimă. Nu aveam nevoie de nimeni. În cap doar gândul unde să găsesc droguri. Comiteam crime doar că să pot dobândi droguri. Când le găseam, pentru 4 – 5 ore mă aflam pe alt val.
Am ajuns până mi-am pierdut sănătatea, puterea. Nici măcar nu mă puteam mișca ca să caut droguri. Niciodată nu voi putea uita anul 2000. A fost un an de trecere. Era iarnă și eram în casă. Aveam mari durere, depresie, gânduri rele diferite în cap. A venit un prieten la mine. Deodată nu l-am cunoscut, pentru că altfel arăta înainte, fiind și el consumator de droguri. Era de nerecunoscut. Ochii îi erau limpezi, îmbrăcat în haine curate, fericit, cu obraji rumeni. M-a chemat să merg cu el, dar i-am spus că nu merg până nu mă injectez cu o doză. El a riscat pentru mine, a găsit heroină. M-a mirat așa de tare că jumătate mi-a dat-o, iar jumătate a aruncat-o. Niciun consumator de droguri nu face aceasta. Am mers cu el în acea zi.
Am ajuns într-o casă privată. Când am intrat, am văzut mai mulți bărbați citeau Evanghelia și se rugau. Era o biserică creștină organizată pentru bărbații dependenți de droguri, care au fost eliberați prin Isus. Când mi-am dat seama unde am ajuns, i-am lui Sergiu că nu m-a adus unde trebuie, dar el a insistat să stau.
M-am împăcat cu Dumnezeu. Am îngenuncheat și mi-am cerut iertare
Am rămas acolo, dar gândurile îmi erau în altă parte. Mă gândeam cum să fug de acolo. În toate acele 3 zile aceasta îmi doream. Mă gândeam noaptea să ies să plec. Dumnezeu m-a oprit nici nu știu cum. Am început să ascult, să studiez Scriptura și m-am împăcat cu Dumnezeu. Am îngenuncheat și mi-am cerut iertare de la Dumnezeu. De atunci mi-a apărut dorință mare continuu să studiez Biblia. Deja oamenii aveau încredere în mine și mi se permitea să ies în oraș, la antrenamente. Plecam și mă întorceam. Dar, într-o zi de primăvară, m-am întâlnit cu vechii prieteni. Am consumat alcool, droguri și am comis o crimă pentru care am primit 5 ani de pușcărie.
Doar în penitenciar am înțeles cum stau lucrurile. Atunci am îngenunchiat și am mulțumit Domnului că sunt viu și pentru că mă aflam în acel loc. Am înțeles că s-ar fi putut întâmpla ceva rău cu mine.
Cât timp mergea procedura de judecată, mă vizita sora mea. Mi-a spus că a găsit suma de bani necesară ca să fiu eliberat. Eu am refuzat. Am decis să rămân acolo. Știam că aveam nevoie de acest timp să mă întăresc în credință. În închisoare vorbeam deschis despre Domnul Isus. Toți erau musulmani. Unii râdeau de mine, alții aveau planuri să mă omoare, pentru că am lăsat religia strămoșilor. Dar, pe urmă mi-au spus că au văzut că este sinceră credința mea și ne-am împrietenit. Am început să studiem împreună Scriptura. Vesteam Evanghelia. Frații din oraș veneau la noi și ne propovăduiau din Cuvânt. Acolo Domnul m-a eliberat de toate păcatele mele, de fumat, de droguri.
În anul 2003 eram deja în biserica baptistă și în anul 2004 am primit botezul. În anul 2005 Domnul m-a binecuvântat cu un ajutor, soția mea, care întotdeuna m-a susținut. Dacă nu era ea, nu știu dacă ajungeam să fiu acum la Școala de Misiune.
Îi mulțumesc Domnului că m-a folosit după botez. M-am implicat în lucrarea cu oamenii care consumau droguri, apoi am fost misionar. Am lucrat mult timp cu oameni din stradă. Unul din ei s-a pocăit și acum vestește Cuvîntul. I-am încredințat lui acum această lucrare.
În anul 2011 Domnul mi-a pus pe inimă lucrarea cu copiii. M-am implicat în această lucrare, m-am început a antrena și l-am întîlnit pe Valeriu Moisei și i-am spus despre planurile pe care le am. Fratele Valeriu mi-a spus ca visurile mele coincid cu ceea ce în Moldova se începea – Școala Internațională de Misiune pentru formarea misionarilor care să ducă Evanghelia prin sport. Au discutat atunci cu directorul școlii, Vasile Filat, și am fost acceptat la școală. Eram foarte fericit. Am înțeles că a fost un răspuns din partea lui Dumnezeu.
Am început studiile și după primul an am deschis un grup. Am avut greutăți mari cu grupele. Erau oameni care îmi stăteau mult împotrivă și în venea să las mâinile în jos. Am avut o discuție cu un frate care m-a încurajat și m-a motivat să vin în al 2-lea an la Școala de Misiune. După anul 2, m-am întors în localitatea mea și am deschis un grup. În grup erau doar musulmani. Tot atunci m-am angajat la serviciu într-o școală publică și am deschis un grup acolo cu care studiam Scriptura.
După ce am primit centura roșie, iarăși am pierdut grupul, dar nu am cedat și nu m-am oprit. Eram în căutare să rezolv situația. Domnul m-a binecuvântat cu un serviciu în școală. Am început să lucrez paznic și totodată am deschis un grup și antrenam elevi.
Mi s-a spus din start că nu am voie să vestesc Cuvântul Domnului și că trebuie în altă parte să fac studiu biblic, nu în școală. Domnul a lucrat în așa mod că am găsit o sală unde puteam face studiu biblic. Nimeni nu ne deranjează și acum studiem acolo. Copiii sunt dornici de Cuvântul Domnului. Înainte să începem lecția, pun copiilor întrebări din Biblie și ei răspund foarte activ. Obișnuiesc să invit în fiecare lună copiii la mine acasă și am discuții cu ei. De asemenea, organizez discuții și cu părinții lor. Părinții copiilor nu au nimic împotrivă că studiez împreună cu copiii lor Cuvântul lui Dumnezeu. Am 13 copii în acest grup și lucrez și individual cu ei.
În acest an Domnul m-a binecuvântat și am deschis încă un grup de fete și băieți. Avem și o sală bună. Nimeni nu ne deranjează. Cinci copii studiază Cuvântul cu pasiune.
Acum în total am 2 grupe și 18 copii cu care practicăm sportul și studiem Scriptura. Am avut înainte perioade grele când mă gândeam să las mâinile în jos, să las lucrarea și să plec în America. Am primit și invitația și eram gata cu soția să plecăm, dar Dumnezeu nu ne-a lăsat. Dumnezeu a început să ne binecuvânteze cu succes în lucrare, cu grupe de copii pe care să-i învățăm și mi-a demonstrat că vrea să rămân în țara mea să lucrez pentru Evanghelie. Patru ani am muncit să încep lucrarea în Kazahstan și în sfârșit Dumnezeu ne-a dat binecuvântare. Am discutat atunci cu soția și am decis că nu putem lăsa totul pentru ce am muncit atât de mult ca să mergem în America.
Totul s-a aranjat. În biserică propovăduiesc Cuvîntul Domnului. Slavă lui Dumnezeu, pentru că m-a vindecat și binecuvântat. Am fost eliberat de droguri și tuturor le spun mărturia mea. Pentru mine nu mai există altă viață decât cea alături de Domnul.