Antonina Nesterenco - mărturia de pocăință

Mărturia de pocăință a Antoninei Nesterenco, studenta anului I la Școala Internațională de Misiune

Am 20 de ani și acum sunt studentă în anul 3 la Universitatea din Habarovsk. Am crescut într-o familie de credincioși și o mare parte din timpul copilăriei mele l-am petrecut în Casa Domnului. Totuși, în tot acest timp, nu eram cu adevărat cu Dumnezeu.

Antonina Nesterenco - mărturia de pocăință

Încă din primii ani de școală am înțeles că familia mea este diferită cu mult de celelalte familii. Eram unica din clasă care mergea duminicile la biserică. Deja înțelegeam că sunt și alte confesiuni, precum cea ortodoxă, spre exemplu. Prietenii mei mergeau la biserica ortodoxă și eu credeam că noi cu familia mergem la o biserică greșită, că suntem diferiți de oamenii normali. De altfel, unii din prieteni obișnuiau să mă numească ”sectantă”. Atunci am început să nu mai vorbesc despre credința mea și doream să fiu ca și ceilalți, să mă asemăn cu ei.

Trăiam o viață dublă

Trăiam o viață dublă, pentru că-mi era frică să spun părinților. Frica de părinți însă nu a durat mult timp. Viața mea păcătoasă începuse să se manifeste deschis deja și nu mai eram ascultatoare nici de părinți. Eram foarte încăpățânată. Eram răzvrătită împotriva tuturor, dar în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Când am ajuns la culmea răzvrătirii mele, mi-am permis să plec din biserică, dar și atunci mila Domnului m-a însoțit. Dumnezeu m-a păzit când eram în companii rele ca să nu ajung să fac mari prostii. De fapt, Îl ispiteam pe Dumnezeu. Îmi era tare frică de Dumnezeu, dar îmi linișteam cugetul, spunînd că toți trăiesc la fel și lor nu le se întâmplă nimic rău. Dar chiar și atunci aveam momente când vorbeam cu Dumnezeu și-I ceream iertare, dar mă întorceam și procedam la fel după aceasta și mă ascundeam de Fața Domnului.

Dumnezeu mi-a arătat deșertăciunea vieții mele

Pe la 15 – 16 ani Dumnezeu a început să-mi arate viața mea trăită în zadar. Nu aveam niciun scop și nici nu înțelegeam de ce trăiesc. Eram înconjurată de oameni fățarnici, pe care-i consideram prieteni. Peste tot în jur am început să văd gunoi și lucruri urâte. Se întâmpla de parcă Dumnezeu mi-a scos ochelarii roz și mi-a arătat unde pot ajunge eu în scurt timp. Am căzut într-o depresie mare și nu mai doream să trăiesc. Toate aceste exagerări de adolescentă că nu sunt iubită, înțeleasă, m-au adus chiar foarte aproape de suicid.

Am îndrăznit să povestesc aceste gânduri surorii mele mai mari. Ea mă asculta, nu mă critica, ci mă încuraja. Îi sunt foarte recunoscătoare. Ea mi-a spus că am nevoie să merg la biserică. Atunci deja și eu tare-mi doream să merg la biserică, dar îmi era rușine de creștinii din biserică. Mi-am spus că voi merge doar pentru sora mea.

Am mers la Dumnezeu și L-am rugat să-mi arate că este un Dumnezeu viu cu adevărat

Am mers la biserică și mă uitam la toți credincioșii care-L lăudau pe Dumnezeu și se rugau. În timpul rugăciunii comune, m-am pocăit. L-am rugat pe Dumnezeu să mi Se descopere, să-mi schimbe viața, să-mi arate că este într-adevăr un Dumnezeu viu și că oamenii din biserică nu stau în zadar în biserică. I-am promis atunci lui Dumnezeu că dacă va răspunde rugăciunii mele, nu voi mai părăsi biserica așa cum am făcut înainte; I-am promis ascultare.

Dumnezeu nu a întârziat să-mi răspundă și să lucreze în viața și inima mea. Mi-a dat atunci pace, sănătate și bucurie. Mi-a umplut viața de sens. Sunt foarte bucuroasă că am venit atunci cu inima rănită la El și că repede m-a ajutat să-L urmez ca să nu-mi umplu viața de toată murdăria și păcatul lumii.

Cum a scăpat de depresie și gânduri de suicid

Acum slujesc în biserică. Când în cor și-L slăvesc pe Dumnezeu. De asemenea, petrec timp studiind, învățînd ca să pot crește un bun slujitor în Evanghelie și să pot face ucenici ai lui Hristos. Din acest motiv am aplicat în acest an la Școala Internațională de Misiune – Precept Ministries Eurasia. Sunt așa de bucuroasă că Dumnezeu m-a adus anume la această școală. Nu este ușor să înveți aici, dar aici chiar învățăm să devenim misionari, slujitori, propovăduitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Avem multă teorie și practică îmbinate împreună. Dumnezeu ne dă puteri să învățăm, ne dă perseverență. El este sursa de la care oricând putem să ne alimentăm.

Antonina Nesterenco la Școala Internațională de Misiune Precept Ministries Eurasia 2017

Dacă vă pune Dumnezeu pe inimă, rugați-vă să fiu un bun slujitor al lui Hristos, să nu pierd motivația și pasiunea ca totdeauna să merg după scopul pus înainte de Dumnezeu. Rugați-vă pentru familia mea, care este totdeauna cu gândul la mine, și pentru biserica mea, care și-a pus mari nădejdi în mine. Rugați-vă Dumnezeu să mă binecuvânteze cu buni ucenici și pentru noua slujire prin jurnalism, pentru care acum trec pregătirea la Școala de Misiune. Vă mulțumesc.

Articole recomandate: