Mă numesc Lidia. Am 32 de ani şi sunt căsătorită cu o persoană deosebită pentru mine. Îl iubesc pe soțul meu mai mult decât acum 10 ani când ne-am căsătorit, cu care împreună avem doi copii – Gabriel şi Gloria. Văd bine că acești copilași sunt o binecuvântare de la Dumnezeu.
Am crescut într-o familie de credincioşi ortodocşi. Despre Dumnezeu mama a avut grijă să ne spună. Ea ne-a învăţat şi rugăciunea “Tatăl Nostru” şi ea avea grijă să avem obiceiul rugăciunii în faţa icoanei seară de seară, să batem mătănii şi ne-a mai învăţat şi să ne rugăm şi pentru alţii.
Aveam frică de Dumnezeu, însă nu-I cunoşteam caracterul Său, nu cunoşteam că El este un Dumnezeu PLIN, nu pe jumătate, ci plin de bunătate şi îndurare. Credeam că El este ca un tiran, care abia aşteaptă ca să greşesc cu ceva şi să mă pedepsească. Acum îmi este ruşine că aşa gândeam.
Fiind studentă, aveam nevoie să fac practica şi întâmplător am făcut practica la Academia de Studii Economice şi anume la Vitalie Marian şi soţia lui Oxana. S-a legat o prietenie de la acea practică cu această familie minunată şi deosebită. Ei mi-au făcut cunsocut Cuvântul Evangheliei, care uşor a intrat în inima mea. Îi mulţumesc tare mult Domnului pentru ei.
M-am pocăit atunci, însă, cu mare părere de rău, nu a durat mult viaţa mea de credinţă şi am căzut. În perioada aceasta am reuşit să mă căsătoresc. La scurt timp, Dumnezeu ni l-a dăruit pe Gabriel, băiatul nostru. Totul mergea frumos, bine. Eram fericiţi. Eram căsătorită cu persoana pe care o iubeam şi mă vedeam împlinită şi fără Dumnezeu. Aşa credeam eu la acel moment. Nu mult a durat fericirea noastră de familie, pentru că am ajuns într-o criză. Eram pe muchie de divorţ. Chiar credeam că unica soluţie era divorţul. Totuşi, de dragul copilului, am mai dat o şansă familiei noastre. Îi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima ca S-a îndurat de mine, de noi şi nu a îngăduit divorţul. Am decis atunci să mergem cu toții cu traiul în Germania. De fapt, toate certurile şi dezbinarea dintre noi a apărut de când soţul a plecat în Europa pentru un trai mai bun. Consider că aceasta este o mare înşelăciune şi o mare capcană pentru multe familii.
Eram în Germania când am aflat, la scurt timp, că mama s-a îmbolnăvit de cancer. În acel moment, mi-am analizat comportamentul meu faţă de ea, faţă de părinţi şi am înţeles cât de puţin m-am implicat și cât de puțin am ajutat-o. Trăiam la o distanţă de 30-40 minute cu maşina, dar aşa de rar mergeam la ei. Aşa de puţin îmi dădeam interesul petnru sănătatea ei. Tare îmi pare rău pentru aceasta.
Ştiam că Dumnezeu ar putea face o minune şi mama să se vindece. Am început să mă rog lui Dumnezeu cu stăruinţă pentru vindecarea mamei. Încet, încet am început să citesc Biblia. Îmi analizam viaţa și am înțeles că este una păcătoasă. Cu o mare căinţă şi pocăinţă în inimă am luat hotărârea de a nu mai trăi o zi fără Dumnezeu. Domnul S-a îndurat de mine, aşa cum Îl vedem în toată Scriptura:
Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. (Psalmul 145:8)
La scurt timp soţul s-a îmbolnăvit. Medicii dădeau din umeri miraţi că este aşa tânăr şi are aşa probleme de sănătate. Ambii rinichi erau blocaţi. Ne-au spus că doar un transplant ar putea fi soluţia. Îi mulţumesc Domnului şi pentru această încercare, căci datorită acestei încercări am cunoscut o metodă unică şi sigură de a studia Biblia, metoda de studiu biblic inductiv. Astfel L-am cunoscut mai bine pe Dumnezeu ca fiind suveran şi am simţit sprijinul Lui.
Tot în acest timp am rămas însărcinată. Nu prea eram încântată de aceasta noutate în contextul bolii soţului. Am înţeles atunci că unica mângâiere şi îmbărbătare este doar Dumnezeu. Mă simţeam tare neputincioasă într-o aşa situaţie şi m-am agăţat atunci de un anunţ făcut pe Facebook de către Vitalie Marian. Fratele Vitalie Marian a scris că vrea să înceapă un grup de studiu biblic al cărţii ”Căsătorie fără Regrete”. Mi-a săltat inima de bucurie şi nu aveam răbdare să începem cât mai curând acest studiu.
Era un studiu deosebit de ceea ce ştiam eu, o metodă unică, metoda inductivă, care m-a învăţat cum pot singură să descoper ce spune Dumnezeu şi să nu depind de părerea unora sau altora. Atâtea am învăţat din acel curs! Învăţătură, care pusă în practică, ne-a adus armonie în căsătorie. Am învăţat care este rolul meu ca şi soţie, ca şi mamă. Încă de atunci, deja mai mult de 2 ani, seară de seară avem un frumos obicei de a ne aduna în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, studiindu-L şi descoperindu-I comorile. Atât de mult am îndrăgit această metodă că o găsesc cea mai mai bună şi chiar nu-i pot înţelege pe cei care spun că doresc să studieze Cuvântul, dar nu depun efort pentru aceasta.
Am studiat prin această metodă mai multe cursuri: ”Doamne, vreau să Te cunosc”, ”Cerul, iadul şi viaţa de după moarte” , ”Legământul”, Epistola lui Iacov ”Credinţa fără fapte este zadarnică”, ”Daniel”. Acum studiem cartea ”Faptele apostolilor”. Este un curs foarte bun, prin care mă simt cercetată. Avem foarte multe de învățat de la prima biserică.
Mă întorc să spun despre cum au evoluat lucrurile. Slăvit fie Domnul că a vindecat-o pe mama de cancer şi acum este o mărturie şi o încurajare pentru cei ce sunt pe patul de suferinţă. Soţul a făcut transplantul. Operaţia a decurs cu succes. Tatăl lui i-a dăruit un rinichi. Fetiţa s-a născut perfect sănătoasă, chiar dacă am avut o perioadă grea în timpul sarcinii. Am numit-o Gloria. Mă rog ea să fie slujitoarea Lui şi gloria Lui.
La moment sunt implicată în lucrarea site-ului MOLDOVA CREȘTINĂ, în administrarea paginii de facebook. Distribui și planific postări cu articole de pe acest site, care aduc multă zidire duhovnicească. Mă rog la Dumnezeu să aducă multe roade prin această lucrare frumoasă.
