Am aflat despre Școala Internațională de Misiune – Precept Ministries Eurasia în anul 2013 când o echipă de sportivi a venit la noi la biserică și a prezentat lucrarea de evanghelizare prin sport. Am rămas impresionată cel mai mult de mărturiile sportivilor care au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu prin sport.
Nu trecuse mult după ce am ajuns să cunosc personal dragostea lui Dumnezeu. În acea perioadă Duhul lui Dumnezeu îmi spunea că nu trebuie să stau degeaba, că trebuie să spun și altora despre dragostea Lui cea mare. Ca și atunci când mergi la un restaurant și îți place mâncarea, servirea este excelentă și prețul este unul foarte bun, nu trebuie să te roage nimeni să recomanzi și altora acel restaurant. Pur și simplu spui tuturor ce bine este acolo. Cam același lucru îl simțeam cu privire la harul lui Dumnezeu. Vroiam să spun oamenilor despre el, dar nu știam exact cum.
Tot atunci, sportivii au prezentat și Școala de Misiune. M-a încântat foarte mult, dar la fel de tare m-a și “desumflat” când am aflat că este pentru o perioadă de 2 luni de zile. Eu munceam. Eram contabilă și nu aveam cum să plec două luni de la muncă ca să vin la școală și apoi să mă întorc la aceeași muncă. Astfel, cumva, la nivel mental am renunțat la idee. Am fost totuși încântată că pastorul asistent de la noi de la biserică planifica să meargă și să înceapă o grupă de Taekwon-Do când se va întoarce.
Duhul Sfânt totuși lucra în inima mea o dorință tot mai mare de a face mai mult decât doar să merg la antrenamente
Când s-a întors după școală, pastorul a început grupa și am mers și eu să mă antrenez. Mi-a plăcut nespus de mult tot ceea ce ține și de antrenament și de studiu biblic. Dacă în mintea mea nu era nicio posibilitate de a putea merge și eu la acea Școală de Misiune, Duhul Sfânt totuși lucra în inima mea o dorință tot mai mare de a face mai mult decât doar să merg la antrenamente.
A mai trecut un an și eu tot nu am putut merge la Școala de Misiune. De fapt, nici nu încercasem să fac ceva ca să văd dacă pot merge. Doar aveam în cap ideea că este imposibil și gata. Totuși, după al doilea an de antrenament, dorința pusă acolo nu s-a stins, ba chiar s-a mărit și nu mi-a dat pace până când nu m-am dus măcar să întreb pe șefa mea dacă îmi dă voie să plec pentru două luni în Moldova. Îmi tremurau picioarele de teamă când am intrat la ea în birou și în mintea mea eram sigură că răspunsul o să fie NU și atunci o să îmi treacă de tot. Era iarnă, iar eu vroiam să îi cer voie pentru perioada de vară. Dumnezeu m-a uimit și răspunsul ei a fost: ”Sigur, dar trebuia să îmi spui cu ceva timp înainte. Tu acum vrei să pleci?” Când i-am spus că nu, că la vară plec, ea a rasuflat cumva ușurată și a zis că sigur aranjăm, doar să îi promit că mă întorc. Șefa mea este o femeie extraordinară și am văzut cum Dumnezeu a lucrat prin ea nu doar de data aceasta. Astfel, Dumnezeu a aranjat lucrurile așa că am putut veni la Școala de Misiune în fiecare an până în prezent.
Am învățat lucruri importante la Școala Internațională de Misiune
La școală, primul lucru pe care pot spune că l-am învățat a fost ascultarea de cei pe care Dumnezeu i-a pus deasupra mea. Apoi, am rămas impresionată de slujirea tuturor celor implicați în acest proiect, de munca lor neobosită, răbdarea lor care cred că venea de la Dumnezeu. Totodată, am învățat cum să fac un antrenament de Taekwon-Do, cum să structurez studiul biblic și să mă pregătesc de predare așa ca să fie eficient pentru cei cărora le voi preda. În special, am învățat că relația cu cei pe care îi antrenez trebuie să fie una de prietenie, nu doar să le predau Taekwon-Do, studiu biblic și atât. Am înțeles că trebuie să mă implic în viața lor.
Am înțeles foarte bine și importanța rugăciunii și, de asemenea, că Duhul lui Dumnezeu este Cel care le poate mișca inima și eu sunt doar unul din instrumentele prin care El lucrează. Așa cum și Pavel spune: “Dumnezeu nu este slujit de oameni ca și cum ar avea nevoie de ceva”. La fel cred și eu. Nu cred că Dumnezeu este Cel care are nevoie de mine în lucrare. Pentru mine este un har că pot lucra pentru El. Foarte mult mi-am dorit și El mi-a făcut acest dar nemeritat. Mulțumesc totdeauna Lui pentru posibilitatea de a lucra.
Îmi era frică că nu voi avea timp să încep misiunea
Când am venit în primul an acasă după primele 2 luni de pregătire intensivă, eram puțin îngrijorată cu privire la timpul meu liber foarte scurt. Eu lucram foarte mult înainte și îmi era aproape imposibil să îmi fac timp să antrenez o grupă de Taekwon-Do. De fapt, acesta era un al doilea motiv pentru care nu m-am dus doi ani la rând la școală încă de la început, deși Duhul mă îndemna continuu.
Mi-am zis atunci că dacă Dumnezeu a făcut o minune și am reușit să merg la Școala de Misiune, sper să o facă și pe a doua și să mai pot cere șefei mele o favoare, să îmi ia din responsabilități ca să pot avea mai mult timp și totodată să îmi micșoreze salariul. Am crezut de cuviință că așa este corect să o rog. Am intrat în biroul ei tot tremurînd, poate și mai tare decât prima dată. Mă gândeam că dacă mi-a mers o dată, nu va mai merge și a doua. Dar, așa a lucrat Dumnezeu că șefa mi-a luat din responsabilități, dar a refuzat să îmi micșoreze salariul. Mi-a zis atunci: “Are cineva grijă”, îndreptându-și privirea în sus. Am rămas uimită, copleșită și încurajată.
Dumnezeu aranjează lucrurile atunci când sunt după voia Lui
Lucrul pe care l-am vazut clar este că atunci când Dumnezeu îți pune ceva în inimă, trebuie să căutăm, să încercăm, chiar împotriva a tot ceea ce ni se pare imposibil. Dumnezeu aranjează lucrurile atunci când sunt după voia Lui. Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide, căutați și veți găsi.
Mă bucur mult să pot antrena acum două grupe de Taekwon-Do. Într-un grup studiază 17 copii. Cu ei am terminat să studiem cursul biblic inductiv ”Doamne, învață-mă să mă rog”. În cel de-al doilea grup învață 6 adulți. Cu ei am terminat cursul biblic ”Doamne, vreau să Te cunosc”, curs despre Numele lui Dumnezeu. Apoi, am început cursul ”Cum să faci alegeri pe care să nu le regreți?”, pe care ei acum pe vară au temă de lucru să-l termine. Se adună împreună și continuă să-l studieze până revin eu după ultimul meu an de studii la Școala Internațională de Misiune. Sunt acum studentă în anul III. Rugați-vă să binecuvânteze Dumnezeu toată lucrarea la care mi-a dat harul să iau parte.