Ce pași să întreprindă pastorul care dorește o trezire spirituală în biserica pe care o păstorește?

Întrebare:

Sunt pastorul unei biserici și în ultima vreme, după multă rugăciune și stăruință, mi-am dat seama că ceva în biserică nu merge cum trebuie; și anume există moleșeală, indiferență, nedorință de implicare în slujire. Am mers în felul acesta mulți ani. Acum, cu ajutorul Domnului, aș vrea să schimb modelele noastre vechi de închinare și celelalte. De aceea apelez la dumneavoastră după un sfat dacă ați putea să mă ajutați, spuneți vă rog cu ce ați începe dumneavoastră dacă ați fi în locul meu? Care ar fi niște pași concreți pe care i-ați face? Vă mulțumesc anticipat.

Dumnezeu m-a binecuvântat să păstoresc Biserica “Bunăvestirea” din Chișinău care este o  biserică vie și activă în lucrarea Evangheliei. Cei mai mulți membri ai bisericii sunt implicați în lucrarea lui Dumnezeu și slujesc altora, dar există încă mult potențial nevalorificat în biserică. De aceea, mă gândesc și mă rog continuu ca să mă ajute Domnul în calitate de pastor să fac tot ce ține de mine pentru binele sfinților și pentru înaintarea lucrării Evangheliei. În acest articol voi împărtăși pași pe care i-am întreprins sau care urmează încă să-i întreprindem.

1. Păstorul trebuie să revizuiască învățătura pe care o dă bisericii

Credința și starea spirituală a sfinților din Biserică crește potrivit cu învățătura care le este dată din Sfintele Scripturi. În Epistola către Efeseni este scris că slujitorii au datoria să-i învețe și să-i desăvârșească pe sfinți în vederea lucrării de slujire:

Și El (Hristos) a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloace de amăgire; ci credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat și strâng legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste. (Efeseni 4:11-16)

Dacă slujitorii își îndeplinesc bine chemarea și slujba pe care o au de la Hristos, va fi creștere în Biserică și sfinții vor sluji unii altora și vor zidi Trupul lui Hristos. Dacă însă nu există această creștere, sfinții vor rămâne prunci în credință și nu doar că vor sta pasivi și leneși în Biserică, dar vor mai fi și purtați de orice vânt de învățătură rea.

Tocmai pentru că creșterea spirituală a Bisericii este un rezultat al creșterii spirituale a păstorului sau conducătorului bisericii, de aceea Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel când l-a lăsat să păstorească biserica din Efes:

Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, și la învățătura pe care o dai altora. Nu fii nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii, pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:13-16)

În calitate de pastor sau preot trebuie să-mi pun întrebarea cât de mult timp dedic eu pregătirii mele personale, studiului Scripturilor și pregătirii pentru învățătura pe care o dau altora. Biblia mă învață să mă îndeletnicesc în totul cu ele. Pune-ți și tu întrebările următoare și dă răspunsuri concrete: Ce carte din Biblie studiez acum? Când am fost ultima dată la o pregătire serioasă biblică cum ar fi o sesiune, sau seminar, sau conferință? Cât de mult și de serios mă pregătesc pentru învățătura pe care o dau oamenilor din biserica pe care o păstoresc?

2. Pastorul trebuie să revizuiască exemplul pe care îl dă altora

Toți marii conducători ai istoriei au adus insuflare oamenilor pe care i-au condus prin exemplul lor personal. Așa a făcut și Apostolul Pavel. El a fost un exemplu de dedicare, de slujire, de dragoste și totdeauna i-a îndemnat pe oameni să-i urmeze exemplul și să calce pe urmele lui. În a 2 Epistolă către Timotei i-a scris:

Tu, însă, ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, prigonirile și suferințele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia și în Listra. Știi ce prigoniri am răbdat; și totuși Domnul m-a izbăvit din toate. (2 Timotei 3:10-11)

Apostolul Pavel a fost și a lăsat un frumos exemplu în sine însuși pentru Timotei și cei care l-au urmărit de aproape. De aceea, când îl învață cum să păstorească bine biserica din Efes îi scrie:

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. (1 Timotei 4:12)

Disprețul față de pastor poate fi manifestat de oamenii din biserică și prin faptul că nu-l iau în serios nici pe el și nici învățătura pe care o dă el, dacă aceasta nu este aplicată în viața lui personală. Și nu doar slujitorii tineri pot ajunge să fie disprețuiți ci orice slujitor, de orice vârstă, va ajunge să fie nesocotit de membrii bisericii lui și să nu fie luat în serios când nu dă învățătură sănătoasă sau când dă învățătură bună, dar el singur nu este o pildă pentru ei.

Dacă păstorul este un om comod, care este mulțumit de puținul care se face și nu are viziune, nu dorește să facă mai mult, nu-i arde inima pentru înaintarea Evangheliei în localitatea lui și în lumea întreagă, să nu se aștepte că va vedea altceva în biserică.

3. Păstorul trebuie să-și revizuiască prioritățile lui personale

Fiecare pastor este încărcat cu multă, cu foarte multă slujire și uneori nevoile pe care le au sfinții din biserică îl copleșesc atât de mult că el intră sub presiunea urgențelor și nu mai poate face ordine în priorități. Astfel, nu-și mai lasă timp să studieze singur Scripturile, nu mai găsește timp să-i învețe pe alții și să facă celelalte lucruri importante. Iată cum erau aranjate prioritățile în prima biserică care a luat naștere în Ierusalim:

Cei ce au primit propovăduirea lui (Petru), au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți. (Faptele Apostolilor 2:41-47)

Odată cu creșterea bisericii au crescut și nevoile și problemele și acestea au devenit o presiune care era pusă peste apostoli. Ei însă nu au schimbat prioritățile sub aceste presiuni. Iată ce ne relatează Scripturile:

În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau grecește, cârteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecut cu vederea la împărțirea ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor, și au zis: “Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.” (Faptele Apostolilor 6:1-2)

Nu este potrivit pentru pastor să lase Cuvântul lui Dumnezeu și să se ocupe de alte slujiri pentru că atunci nu va mai fi creștere în Biserică și toți sfinții și toată lucrarea va avea de suferit. De aceea, în calitate de pastor este bine să ne întrebăm dacă nu cumva am lăsat Cuvântul lui Dumnezeu și ne ocupăm de alte lucruri. Dar vei întreba: Care atunci este soluția ca să facem față neoilor urgente ale Bisericii?

4. Pastorul trebuie să-i pună pe sfinți în slujba Evangheliei

În cartea Faptele Apostolilor, imediat după ce au spus că nu este potrivit pentru ei să lase Cuvântul lui Dumnezeu și să slujească la mese, Apostolii au spus Bisericii:

De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați, vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și propovăduirea Cuvântului. (Faptele Apostolilor 2:3-4)

Și Apostolul Pavel a procedat exact în același fel și totdeauna a încredințat și a împărțit slujirea altor slujitori pe care i-a pregătit și i-a implicat în lucrarea Evangheliei. Astfel, în Epistola 1 către Timotei scrie:

… te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe pe alții altă învățătură, (1 Timotei 1:3)

Întreabă-te, care sunt lucrările pe care trebuie să le încredințezi altora și astfel tu, în calitate  de pastor să poți stărui necurmat în rugăciune și propovăduirea Cuvântului și să te îndeletnicești în totul cu aceste lucruri?

5. Slujește-le sfinților din biserică potrivit cu nevoile lor

Pastorul trebuie să-și cunoască membrii bisericii și de aceea, trebuie să insiste la comunicarea cu ei cât mai mult. Doar așa va cunoaște nevoile lor personale și le va da putea da învățătură potrivită și să-i sfătuiască. Apoi, din moment ce va identifica și va cunoaște bine nevoile lor duhovnicești, trebuie să-și planifice așa ca să răspundă acestor nevoi în mesajele pe care le predică. Ajuta pe fiecare în parte ca să poată crește spiritual și să slujească în Evanghelie potrivit cu darul lui duhovnicesc și puterea pe care o are de la Dumnezeu.

6. Slujește oamenilor din localitate prin Evanghelie

Gândește-te singur, în calitate de pastor, cum poți să le slujești oamenilor din localitatea în care locuiți și se află biserica pe care o păstorești. Nevoi totdeauna sunt foarte multe și dacă avem ochii și inima deschise pentru aceasta, vom vedea nevoile și vom putea sluji prin Evanghelie. Trebuie ca să fie pastorul un exemplu și în această privință și atunci când oamenii vor vedea că ești neobosit în vestirea Evangheliei, vor dori și ei să fie așa și îți vor urma exemplul.

7. Fii deschis la călăuzirea Duhului lui Dumnezeu

În cartea Faptele Apostolilor este scris:

Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. Ajunși lângă Misia, se pregăteau să între în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia, și s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: “Treci în Macedonia, și ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. (Faptele Apostolilor 16:6-10)

În anumite perioade, ne trezim și noi că eforturile pe care le facem în vestirea Evangheliei, parcă ar fi în zadar. Să petrecem atunci mai mult timp în rugăciune și să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu ca să ne arate El direcția în care trebuie să mergem și lucrarea pe care trebuie să o facem la acel moment.

Un ultim sfat

Biblia ne avertizează că în vremurile din urmă pastorii vor deveni ținta presiunilor unor oameni care vin la biserică pentru distracții și încurcă biserica cu teatrul. Iată ce avertizare avem în acest sens:

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și îți vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba. (2 Timotei 4:1-5)

Să nu te miri când vor veni unii să te mustre pentru faptul că prea mult studiu biblic faci, că prea mult citești și predici din Biblie, că ei vor mai multă “părtășie”, dar ei numesc “părtășie” pierderea de timp și vorbirea în vânt sau, și mai rău, bârfirea și spălarea oaselor cuiva. Nu te lăsa manipulat de acești oameni și nu căuta să le fii pe plac. Rămâi credincios lui Dumnezeu și propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu stăruind asupra lui la timp și ne la timp.

Dumnezeu să ne ajute să-I fim slujitori credincioși în aceste vremuri de pe urmă și să-i desăvârșim pe sfinți în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.

Invit pe pastorii care vor citi acest articol să împărtășească din experiențele și sfaturile lor vizavi de întrebarea care a fost abordată.

Articole recomandate: