Este bine să spui adevărul în faţă când acesta răneşte pe cei dragi?

Întrebare:

Se zice ca adevărul spus direct in fata doare şi unii oameni prefera sa tacă, sa tina adevărul pentru ei din teama de a nu răni pe cei dragi. Însă, în opinia mea ascunderea sau amânarea spunerii adevărului nu face decât sa înrăutăţească lucrurile… Cum comentaţi aceasta chestiune? Vă mulţumesc anticipat şi Doamne ajută.

Mustrarea pe faţă dovedeşte credincioşia de prieten

În cartea Proverbelor lui Solomon Dumnezeu spune:

Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. – Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase. – (Proverbe 27:5-6)

Am văzut mulţi oameni care înaintează în nebunie tocmai pentru că nimeni şi nici odată nu-i confruntă. Există bărbaţi pe care soţiile în loc să-i ajute, şi mai mult îi  încurajează în alegerile lor greşite, poate tocmai ca să nu-i supere. Dar am văzut şi situaţii când bărbaţii n-au spus nici o vorbă soţiei când aceasta avea nevoie de o mustrare pe faţă. Dacă nu mustri pe faţă atunci când este cazul, prin aceasta te arăţi mai degrabă ca un vrăjmaş decât ca un prieten.

Exemplul prorocului Natan

Când împăratul David a păcătuit cu Bat-Şeba şi a omorât pe soţul ei Urie Hetitul, proorocul Natan a venit la împărat, care de altfel era şi prietenul său şi l-a mustrat, dar a făcut aceasta în mod înţelept:

Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.” David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul; te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.” Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.” David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. (2 Samuel 12:1-13)

Mustră pe cel ce primeşte mustrarea

Într-un psalm, împăratul David spune:

Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea… (Psalmi 141:5)

Nu toţi primesc mustrarea

De aceea Sfânta Scriptură spune:

Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! (Proverbe 9:8)

Fii cu luare aminte când mustri

Când îi scrie lui Timotei cum să se poarte cu creştinii din Biserică pe care îi păstoreşte zice:

Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; (1 Timotei 5:1)

Deci, să spui cu înţelepciune mustrarea aşa ca oamenii să vadă şi să simtă dragostea ta pentru ei şi grija pe care le-o porţi.

Să vorbim cu har

Când le scrie creştinilor din oraşul Colose cum să se poarte cu oamenii necredincioşi, Apostolul Pavel zice:

Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:6)

Deci, să vorbim în aşa fel ca vorbirea noastră chiar şi atunci când trebuie să mustrăm şi să spunem adevărul pe faţă, să aducă har şi binecuvântare.

Vorbeşte blând

Există şi aşa un fel de oameni care şi-au făcut obiceiul să mustre pe toţi şi la tot pasul şi cred că aceasta este o virtute. Fereşte-te să fii printre ei pentru că:

Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. – (Proverbe 15:1-2)

Vorbeşte astfel ca oamenii să se simtă bine şi să dorească prezenţa ta şi să nu fii ca un fum în ochii celor care te văd.