Este creștinește să obții prin judecată suport pentru copii de la soțul divorțat?

Întrebare:

Nu știu cum este creștinește să procedez. Nu este creștinesc să dau în judecată pe nimeni, or solicitarea banilor pentru copii, de la soțul divorțat, este o procedură judiciară. Nu este creștinește, fiindcă el este mai strâmtorat decât mine, având datorii la bănci. Dar este tatăl copiilor și are datorii față de ei, iar educația lor ar putea fi îmbunătățită dacă aș face această procedură judiciară. Copiii sunt deja majori, dar studiază. Ei ar trebui să inițieze procedura în nume propriu, dar așa mi se pare cu totul imoral, fiul să se judece cu tatăl. De la autorități mi s-a recomandat ca ei să îmi facă mie o procură ca eu să fac procedura, pentru ca să fie una singură pentru toți fiii – iar astfel nu știu dacă este păcat sau nu, dacă eu solicit procedura în beneficiul lor. 

sotul părăseștePresupun că vă gândiți la următorul pasaj din Biblie când stați pe gânduri și nu aveți siguranța dacă este corect să-l obligați pe fostul soț prin judecată ca să le ofere suportul financiar pe care îl datorează copiilor:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:1-10)

Textul respectiv se referă la cel puțin doi creștini care au neînțelegeri între ei și care ar fi putut să-și rezolve conflictele în cadrul bisericii, dar au făcut să fie batjocorit numele de creștin, prin faptul că au mers înaintea judecății civile.

Cât privește situația din familia dumneavoastră, fiind divorțată, deja ați mers cel puțin o dată la judecată, căci altfel nu aveați cum să înregistrați divorțul. Odată ce sunteți divorțați, soțul are obligațiuni să-și întrețină copiii și cum văd, el nu-și onorează aceste obligațiuni. Faptul că are datorii la bănci nu-l scutește de datoria de părinte. Și apoi, sper să nu fie acesta cazul, dar este cunoscut faptul că “datoriile” este o una din miile de scuze a celor ce se eschivează de la responsabilități. Nu știu cum și-a îndeplinit responsabilitatea de întreținere a copiilor de la divorț încoace, dar dacă totdeauna s-a eschivat de la această responsabilitate, atunci evident este că trebuie să aduceți din nou cazul în judecată prin care va fi silit să-și facă datoria de părinte față de copiii săi.

Articole recomandate: