Socializarea condiţie a avansării de la individ la personalitate. Mowgly, Tharsan: real şi fantastic

Cine nu cunoaşte povestea lui Mowgli şi a lui Tharsan? Povestea acestor personaje i-a captivat pe mulţi ani la rând: persoane crescute în afara societăţii, care au putut să se integreze în societate, dar au rămas frustraţi de moralitatea societăţii civilizate şi au preferat mai degrabă să se întoarcă în junglă decât să rămână într-o asemenea civilizaţie! Sau istoria lui Romulus şi Remus! Copii crescuţi de o lupoaică şi care au ajuns să pună temelia imperiului Roman!

Este oare posibil ca un copil, crescut din fragedă copilărie în afara societăţii, să devină o personalitate care să aibă un impact în societate? Prin această lecţie vrem să primim răspuns la această întrebare.

Scopul lecţiei

Vrem să înţelegem că

  1. socializarea este condiţia primordială pentru avansarea de la individ la personalitate
  2. realitatea arată că povestea lui Mowgli şi Tharsan ţine mai degrabă de domeniul fantasticului decât al realităţii

Pentru început vrem să înţelegem bine aceste trei noţiuni folosite în tema lecţiei de azi: individ, personalitate şi socializare.

Ce înţelegem prin noţiunea de “individ”

Dicţionarul Wikipedia ne dă următoarea definiţie:

Prin individ (lat.: indivizibil) se înţelege ceva singular în totalitatea sa cu toate caracteristicile, care sunt determinante pentru individualitatea sa. Este vorba despre fiinţa singulară sau lucrul singular în sens spaţial şi temporal. Conceptul de individ se foloseşte în referire la oameni. În general, un individ este ceva, care poate gândi şi mai ales: un lucru cu conştiinţă. (aici găsiţi sursa)

Deci, când vorbim despre un individ avem în vedere o persoană cu toate caracteristicile ei înnăscute, determinate de individualitatea sa. Sau altfel spus, caracteristici determinate de factori interni şi nu externi.

Ce înţelegem prin noţiunea de “personalitate”

Cuvântul “personalitate” este folosit diferit în limba noastră, mulţi folosesc acest cuvânt ca sinonim pentru cuvântul “individ”, ceea ce nu este corect. De ce? Să vedem ce putem afla despre această noţiune din definiţia acestui cuvânt. În DEX-ul on line avem mai multe definiţii a cuvântului „personalitate”. Iată un rezumat a ceea ce ne oferă acest dicţionar cu privire la această noţiune:

PERSONALITÁTE s. f. 1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltării depline şi al valorificării sociale a însuşirilor persoanei … .4. om de seamă, important, persoană cu calităţi şi merite deosebite într-un domeniu de activitate. o ~ istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influenţă puternică asupra desfăşurării evenimentelor istorice; cultul ~ăţii = tendinţa de a acorda unei personalităţi calităţi de infailibilitate, un rol exagerat şi exclusiv în făurirea istoriei.

Deci, din această definiţie vedem că personalitatea, ca şi individul, are în vedere totalitatea caracteristicilor care descriu o persoană, dar în cazul când vorbim de personalitate ne referim mai degrabă la acele caracteristici care s-au format în urma valorificării caracteristicilor primare sau înnăscute. Altfel spus, noţiunea de “personalitate” are în vedere caracteristici formate sub influenţa factorilor externi, adică a societăţii.

Ce înţelegem prin noţiunea de “socializare”

Iată definiţia care ne-o dă DEX-ul on line:

Socializare – 1. Faptul de a (se) socializa. 2. Proces de integrare socială a unui individ într-o colectivitate. [Pr.: -ci-a-] – V. socializa. Sursa: DEX ’98 |

Cred, că această definiţie este foarte clară şi nu necesită comentarii.

Un individ, integrându-se în societate, este influenţat de această societate şi, în felul acesta, se formează ca personalitate. Este foarte bine cunoscut faptul că cultura, mediul în care se dezvoltă un copil, ii marchează personalitatea pentru tot restul vieţii. Şi ştim bine că (dacă vorbim la general) americanii se deosebesc de europeni, europenii se deosebesc de americani ş. a. m. d.

Poate individul să devină personalitate în afara societăţii?

Vă recomand să citiţi în acest sens articolul „Sindromul Mowgli – copii sălbatici ai naturii” pentru a vă forma o imagine mai amplă asupra subiectului studiat. După cum vedeţi realitatea arată că este imposibil ca o persoană, care în primii ani de viaţă a fost izolată de societate, să fie în stare să se integreze în societate şi, respectiv, să se formeze ca personalitate. De aici vedem importanţa instruirii în primii ani de viaţă.

În această ordine de idei, este important de menţionat că societatea poate avea un efect atât pozitiv cât şi negativ în formarea personalităţii, ca mai târziu această personalitate formată de societate să influenţeze, la rândul ei, societatea în care activează. Cu toţii suntem de acord că Hitler a fost o personalitate care o avut o mare influenţă nu numai în ţara lui, dar şi în întreaga lume. Dar el a fost o personalitate care a influenţat negativ societatea în care a trăit el.

Vreau să dezvolt puţin această idee ca să arăt cât de important este să-i învăţăm pe copii să fie precauţi când îşi aleg prietenii cu care petrec mult timp împreună, cărţile pe care le citesc, emisiunile şi filmele care le privesc şi toate celelalte lucruri care le pot forma gândirea. Înţeleptul Solomon îşi învăţa fiul: „Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Biblia. Proverbe lui Solomon 4:23). În vechime oamenii credeau că inima este organul gândirii, de aceea înţeleptul Solomon îşi atenţionează fiul să vegheze asupra la ceea ce permite să intre în mintea lui , fiindcă aceasta îi va forma gândirea, iar gândirea îi va determina acţiunile. Să nu ne credem noi mai înţelepţi ca Solomon. Această lege funcţionează şi azi cum a funcţionat cu mii de ani în urmă. Acum Ministerul Justiţiei insistă să introducă în legislaţia ţării noastre termenul ambiguu „orientare sexuală” care se referă la homosexualitate, pedofilie şi toate celelalte perversiuni sexuale despre care până nu de mult noi nici nu ştiam. Ce va însemna atunci socializarea pentru copiii noştri? Ce fel de personalităţi vor deveni ei, dacă vor ajunge să fie formaţi într-o societate în care imoralitatea ajunge să fie promovată?

Domnul să ne ajute să ne lăsăm influenţaţi numai de lucruri bune şi frumoase, care ar putea zidi în noi un caracter frumos, aşa ca fiecare să crească o personalitate care va avea un impact pozitiv în familia sa, în satul sau oraşul său, în ţară sa şi chiar în lume.