Pregătirea tinerilor pentru a deveni misionari în protejarea familiilor

Unul dintre rezultatele cele mai ruşinoase ale abdicării Bisericii față de responsabilitatea civică este transformarea grupurilor de tineri din Biserica din misionari în centre pentru baby-sitting (cei care au grijă de copiii mici). Grupul tipic de tineret în Biserica modernă este axat pe păstrarea adolescenţilor şi pre-adolescenților distrați, așa-încât aceștia să nu se întoarcă în „lume”. Ironic, accentul pus pe eul propriu  este tot atât de lumesc precum toate celelalte lucruri care se întâmplă în afara bisericii.  Dar mai rău, cauza lui Cristos este jefuită de forţa sa misionară cea mai puternică. Istoria Bisericii este plină de poveşti despre tineri credincioși care au făcut mari isprăvi pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Astăzi, ei sunt sursele cele mai insuficiente.

Este necesară o nouă filosofie de misiune printre tineri: una care recunoaşte datoria Bisericii de a-și pregăti tinerii pentru provocările acestui veac.  Programul de tineret trebuie să pregătească membri cu deprinderile fundamentale de apologetică, gândire critică, dezbatere şi planuri strategice, apoi trimiterea lor, ca să realizeze sarcini specifice şi proiecte din lume. Programul de tineret ar trebui să fie un stup de emoţie şi de energie, atunci când tinerii vin cu dorinţa de a avea părtăşiei cu colegii lor activiști, împărtășindu-și evoluțiile în diversele lor proiecte de misiune, şi să învețe mai multe despre modul cum să-și realizeze mai eficient obiectivul lor: încreștinarea lumii pos-încreștinate.

Ce generează acest fel de entuziasm printre tineri? Şansa de a depăşi platitudinea umilitoare că aceștia sunt „viitorul nostru”, şi trăirea adevărului că (în cazul în care ei și-au predat viaţa Lui) sunt agenţii lui Hristos în prezent, cu autoritate spirituală la fel de mare şi cu potenţial impact asupra lumii mai mare decât majoritatea adulţilor. Pavel a spus lui Timotei:

„Nimeni să nu-ți dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.” (I Timotei 4:12).

Psalmul 127:3-5 spune:

„Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei.”

Principiul implicit în această învăţătură este că, copiii ar trebui țintiți ca niște săgeți; nu împroșcate orbeşte şi aleatoriu din arc.  Rezultatele din urmă a bisericilor care nu fac nimic pentru tineret decât sa le ofere un sanctuar rupt din  lume, nu vor întârzia să apară. Dar Biserica cu o stare de spirit misionar, cu atenţie își va pregăti tineri pentru conducere în lume, direcţionându-i intenţionat în câmpurile strategice de misiunea din comunităţile lor. De exemplu, fiecare grup de tineri din Biserică ca parte a programului lor de misiuni ar fi trebuit să sponsorizeze dotarea şi susţinerea cluburile de studenți creştini în fiecare şcoală publică. Aceștia ar trebui să aibă studenți stagiari în toate sferele de influenţă posibile: ziare, posturi de radio, posturi de televiziune, grupurile de afaceri, organizații comunitare, agenţii guvernamentale, birouri de legislatori, avocaţi, profesori la colegiu şi organizaţii para-Bisericești.

Grupul de tineri ar trebui să fie locul unde tinerii se reunesc pentru a pune întrebări şi să înveţe cum să răspundă biblic provocărilor unice, specifice domeniilor din câmpurile de misiune.  Şi „adulţii” din Biserică ar trebui să trateze acești misionari cu respectul pe care îl merită, permanent să recunoască şi să onoreze serviciul lor în timpul serviciilor regulate şi evenimente speciale.

Capitolul 10:Un model de organizare pentru activiștii Pro-Familia

 Acest capitol este scris ca un ghid pentru a ajuta oamenii pro-familiști să se organizeze într-o forţă politică şi socială eficientă. Acesta consta într-un model organizatoric simplu şi practic, proiectat să concentreze talentele și resursele voluntarilor pro-familiei la un singur scop: crearea unei  societăți focusate pe familii sănătoase.  Acest model va funcţiona cel mai eficient cu un grup de cel puţin 20 de persoane, dar pot fi modificate pentru utilizare de grupurile de diferite dimensiuni. Motivaţia noastră iniţială poate fi stoparea agendei politice și sociale a homosexualilor, dar strategia noastră trebuie să se uite la tacticile „homosexuale” din trecut pentru a vedea problema cea mai mare: sponsorizata filosofiei „gay” – promiscuitatea sexuală, care treptat îndepărtează întreaga societate de la căsătorie şi valorile familiei.

Ca şi creştini, avem să urmărim propria noastră ordine de zi, sau mai degrabă a lui Dumnezeu. Nu vrem doar să oprim „homosexualii”. Vrem să facem societatea noastră un loc mai bun pentru trai, plin de căsnicii puternice şi sănătoase, copii fericiți și în siguranță, comunităţi prospere, orientate spre familie.  Noi avem o viziune misionară.

Acest ghid furnizează numai câteva sfaturi despre cum să ne îndeplinim viziunea noastră. Obiectivele specifice, programele şi activităţile trebuie să provină de la însăși voluntarii și liderii care se ridică dintre ei.

În efort de cooperare, fiecare voluntar oferă experienţele, informaţiiile, abilitățele şi resursele personale pentru atingerea obiectivelor stabilite de Organizaţie. Dacă apar diferenţele de opinii şi conflicte de personalitate,  pot fi depăşite prin reorientarea continuă a membrilor la viziune şi nu la probleme personale. Există atât de multe proiecte care trebuie de făcut așa că toţi voluntarii pot fi utili şi creativi în activitatea lor. Implicarea lor în proiecte trebuie să reflecte propriile priorităţi.

Acest model este dependent de atitudinea de sacrificiu a celor care participă. Aceștia participă deoarece le pasă de starea de sănătate a societăţii şi de viitorul copiilor şi al nepoţilor lor.  Succesul organizaţiei pe care o crează este strâns legat de generozitatea membrilor, aceasta văzându-se prin timpul, expertiza și banii lor.

(Scott Lively „Răscumpărarea curcubeului”)
Traducător: Druță Alina