Orientarea sexuală („egalitate în drepturi”)

“Orientarea sexuală” este un termen extrem de ambiguu, ce conţine presupuneri false şi ascunse. O “orientare” descrie perspectiva unui subiect asupra unui obiect. Deci, orientarea sexuală descrie o persoană (subiectul) prin obiectul faţă de care ea este atrasă sexual: un homosexual este cineva orientat spre cineva de acelaşi sex, un bisexual este orientat spre ambele sexe, un pedofil spre copii, un sado-masochist spre a provoca sau primi durere, etc. Prin definiţie, orientarea sexuală potenţială poate fi nelimitată. Mişcarea  “gay” recunoaşte, totuşi, doar patru orientări sexuale: heterosexuală, homosexuală, bisexuală, şi transgender (travestiţii sau transsexualii). De ce? Pentru că recunoaşterea altor orientări, cum ar fi pedofilia, ar atrage atenţia la importanţa de a face o distincţie între orientare şi conduită, în timp ce scopul major al teoriei cu privire la orientarea sexuală este de a legitima şi proteja conduita homosexuală ascunzînd această distincţie.

Aceasta poate fi văzută clar în legile de ne-discriminare care includ orientarea sexuală. Guvernul şi cei ce stabilesc legile includ orientarea sexuală în legile ne-discriminare pentru a proteja libertatea gîndirii şi a cuvîntului pe baza aşa-ziselor dovezi că aceasta nu este nimic mai mult decît o stare de spirit. Americanii de bună seamă ţin la Primul Amendament care le dă dreptul de a gîndi şi vorbi liber. Efectul practic al acestor legi, este de a legitima şi proteja orice conduită asociată cu o orientare şi, culmea ironiei, de a suprima gîndirea şi vorbirea celor care sunt împotriva promovării homosexualităţii. De exemplu, conform acestei legi un proprietar de pensiune trebuie să le ofere homosexualilor chirie chiar dacă aceştia admit că au de gînd să comită sodomie pe propietatea lui, acesta este unicul motiv pentru care el refuză cererea lor. Similar, angajaţii organizaţiilor în care sunt cluburi  ale homosexualilor şi lesbienilor şi activităţi ale cestora nu au voie să organizeze cluburi creştine pe motiv că principiile pro-familie pe care ei le împărtăşesc pot crea un mediu nefavorabil pentru homosexuali, care vor o aprobare activă a felului lor de viaţă.

De ce distincţia între orientare şi conduită  este aşa de importantă? Pentru că comportamentul sexual are consecinţe serioase asupra sănătăţii publice pe care societatea are dreptul şi obligaţia de a le reglementa. În schimb, nu există nici o implicaţie asupra sănătăţii publice dacă orientarea sexuală este definită în mod corespunzător. Chiar şi orientarea pedofilă, cît de respingătoare nu ar fi ea, este totuşi inofensivă dacă e să nu te laşi influienţat de ea, dacă nu comiţi actul propriu-zis. Astfel şi orientarea homosexuală este exonerată atît cît îi permite regulamentul cu privire la ea.

Legiuitorii ar putea opri încercarea de a ocoli legea cu privire la protecţia sănătăţii publice adăugînd o singură propoziţie la legile anti-discriminare deja existente: “Această lege nu se va interpreta pentru a legitima sau proteja orice comportament sexual care trebuie reglementat în interes public.” Dreptul de a pretinde la o orientare sexuală nu ar trebui în mod automat să permită şi dreptul de a se comporta confrom acesteia.

Un alt scop al teoriei cu privire la orientarea sexuală este de a crea un context în care homosexualitatea şi heterosexualitatea ar deţine un statut egal. Noţiunea de egalitate între homosexualitate şi heterosexualitate este foarte importantă în argumentele homosexualilor. În primul rînd “egalitatea” ar neutraliza argumentele ce ţin de sănătate şi protecţie care vorbesc împotriva legitimării homosexualităţii. De exemplu, este incontestabil faptul că comportamentul sexual al homosexualilor duce la răspîndirea bolilor.

Cînd li se aduce aminte de acest fapt, simpatizanţii homosexualilor spun, “Heterosexualii fac aceleaşi lucruri.” Aceasta nu este o apărare logică a homosexualităţii, în sine, de vreme ce suma a două lucruri rele nu este egală cu un lucru bun. Totuşi, această afirmaţie este folosită ca argument pentru a-i trata pe homosexuali la acelaşi nivel cu heterosexualii, de parcă heterosexualitatea şi homosexualitatea  într-adevăr ar fi egale. Dar ele nu sunt.

Spre deosebire de homosexualitate, heterosexualitatea este permanentă şi imutabilă. Dacă definim heterosexualitatea pur şi simplu ca pe un comportament sexual între oameni de genuri compatibile, suprimăm adevărul fundamental despre ceea ce înseamnă fiinţă umană. Toate fiinţele umane, cu excepţia hermafroditelor (oameni cu o deformare congenitală – avînd genitalii feminine şi masculine în acelaşi timp) sunt născuţi cu un sistem reproductiv care este heterosexual. Noi suntem sau femei sau bărbaţi. Noi avem aceste simţuri sexuale doar datorită proceselor chimice şi de altă natură care sunt înrădăcinate în felul nostru heterosexual de procreiere. Astfel, orientarea sexuală a unui bărbat spre o femeie şi invers este de la sine înţeles normal şi natural. Dimpotrivă, orientarea bărbatului spre bărbat sau a femeii spre femeie este de la sine anormală şi nenaturală. Pentru ca homosexualitatea să fie egală cu heterosexualitatea, prima ar fi trebuit să fie înrădăcinată în propria-i fiziologie homosexuală.

În realitate, homosexualitatea nu este nimic mai mult decît o conduită de acelaşi gen între oamenii care sunt de felul lor heterosexuali înnăscuţi şi neschimbabili. Homosexualitatea este astfel biologic (şi la anumite etape, moral) echivalentă cu pedofilia, sado-masochismul, bestialitatea şi multe alte forme de comportament deviant, sau comportament care deviază de la funcţia normală bazată pe felul de a fi a ființei umane.

Al doilea motiv pentru care ei încearcă să-şi însuşească premisele de echivalenţă cu heterosexualii, este  pentru că aceasta le oferă activiştilor homosexuali posibilitatea să exploateze  doctrinele dreptului civil care de alfel nu li se aplică. Discriminare în contextul drepturilor civile, înseamnă să tratezi părţile egale, inegal. Dacă homosexualii şi heterosexualii se presun a fi egali, atunci este nedrept să lipseşti pe homosexuali de toate beneficiile de care se bucură heterosexualii. Sofiştii homosexuali au inventat termenul de “heterosexism” pentru a descrie favoritismul faţă de heterosexuali. Pentru a înţelege implicaţiile heterosexismului, pur şi simplu priviţi-l ca şi “rasism” faţă de homosexuali.

O lege anti-discriminare  bazată pe orientarea sexuală este întotdeauna primul pas într-o preluare a controlului de către homosexuali în orice organizaţie, pentru că aceasta sprijină ipotezele homosexualilor. După adoptarea legii-nediscriminare, organizaţia trebuie să accepte faptul că homosexualitatea este imuabilă, echivalentă cu heterosexualitatea, şi merită protecţie specială, fără a lua în vedere considerentele de sănătate publică sau cele morale. Criticarea acestor poziţii sau constatarea abţinerii de a le afirma, pot fi considerate ca încălcare a legii. În cazul în care o astfel de lege este adoptată, adoptarea programului homosexual în totalitate este practic garantată. Concluziile sunt  asigurate de ideile şi punctele de pornire.

Traducere: Ala Talmazan