,,Nu i-a fost dat lui Iuda,, să fie mântuit?

Întrebare:

Eu un verset nu pot intelege din scriptura in lumina liberului arbitru: Evanghelia dupa Ioan 6 vers 64-65. Din versetul acesta putem clar sa tragem concluzie, ca lui Iuda “nu i-a fost dat”….

Această întrebare cred că îi frământă pe mulți. Chiar există și mișcarea calvinistă care afirmă că Domnul Isus a murit doar pentru cei pe care Dumnezeu i-a ales de la întemeierea lumii, iar pe cei pe care nu i-a ales  din start i-a rânduit la pierzare și Domnul Isus nu a murit și pentru păcatele lor. Adepții acestei mișcări consideră că liberul arbitru (în alegerea de a asculta de Dumnezeu sau a-L respinge) ar știrba, într-un fel, suveranitatea lui Dumnezeu. Ceea ce nu este adevărat. Dumnezeu întotdeauna a respectat libertatea omului de a alege. Chiar când a dat Legea, Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel:

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.” (Deuteronom 30:19-20)

Dar să ne întoarcem nemijlocit la textul de la Evanghelia după Ioan în contextul lui:

Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere? Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: ,,Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă. 64 Dar sînt unii din voi cari nu cred. Căci Isus ştia de la început cine erau ceice nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vîndă. 65 Şi a adăogat:,, Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.  Atunci Isus a zis celor doisprezece:,, Voi nu vreţi să vă duceţi? ,, Doamne , I-a răspuns Simon Petru,,, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu. Isus le-a răspuns:,, Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece. (Ioan 6: 60-71)

Intenționat am citat aceste două versete în contextul lor ca să înțelegem mai bine despre ce este vorba. Cei mai mulți din ucenicii Domnului Isus s-au poticnit de cuvintele  pe care nu le-au înțeles și au cârtit împotriva Lui, până acolo că l-au părăsit. Interesant este faptul că nici cei 12 apostoli nu au înțeles cuvintele Domnului Isus, dar nu au vrut să plece de la El pentru că un lucru au înțeles clar: ,,Tu ai cuvintele vieţii vecinice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.,, Credința pe care o aveau ei i-a ținut lângă Domnul Isus.

În același capitol la versetele 35 la 45 vedem că Dumnezeu îi atrage la Domnul Isus pe cei care primesc învățătura Lui și cred în Domnul Isus:

Isus le-a zis:,, Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes. Şi voia Celui ce M-a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese:,, Eu sînt pînea care s-a pogorît din cer. Şi ziceau: ,,Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El:, Eu M-am pogorît din cer? Isus le-a răspuns:,, Nu cîrtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris:, Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. (Ioan 6:35-45)

Apare întrebarea: de ce Domnul Isus a ales și pe Iuda între cei 12 apostoli? Nu cunoștea El inima lui și ce avea să facă? Ba da! Cunoștea foarte bine. Dar l-a ales printre cei 12 ca să se împlinească Scripturile:

Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe cari i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice:, Cel ce mănîncă pîne cu Mine a ridicat călcîiul împotriva Mea. (Ioan 13:18)

Omul în firea lui păcătoasă nu poate trăi o viață fără păcat, după cum scrie și apostolul Pavel:

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să- l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. (Romani 7:14-23)

Dar Dumnezeu i-a oferit omului libertatea de alege să asculte de El sau nu. Cine alege să asculte de Dumnezeu și intră în Noul Legământ prin credință în  Domnul Isus (mănâncă trupul și bea sângele Domnului Isus), este zidit în Hristos ,,pentru faptele bune pe care Dumenzeu le-a pregătit mai dinainte ca să umblăm în ele,, (Efeseni 2:10).

Și omul nu va fi osândit la judecată pentru faptele lui rele, ci pentru că nu a crezut în Numele Domnului Isus ca să poată trăi o viață fără păcat:

Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:17)

Să nu ne lăsăm înșelați de cel rău că poate ,,nu ne-a fost dat,,. Dumnezeu nu este părtinitor și nu caută la fața omului. El dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să ajungă la pocăință. (2 Petru 3:10)